Bazată pe faimoasele benzi desenate ale lui Warren Ellis şi Cully Hamner, RED (Retired Extremely Dangerous) / Greu de pensionat este o comedie explozivă, plină de acţiune şi suspans, care a reuşit să îi aducă alături de Bruce Willis pe unii dintre cei mai apreciaţi actori ai tuturor timpurilor: Helen Mirren, Morgan Freeman, John Malkovich, Richard Dreyfuss, Ernest Borgnine şi mulţi alţii.

Filmul prezintă povestea lui Frank (Bruce Willis), un fost spion de top, cu ceva probleme de adaptare la viaţa obişnuită de pensionar. Cum se pare că ştie prea multe, noua conducere CIA trimite un super asasin pe urmele lui, aşa că Frank apelează la membrii vechii sale echipe pentru a-şi salva viaţa.

Joe (Morgan Freeman), fostul său şef din CIA, este acum rezidentul unui azil de bătrâni. Victoria (Helen Mirren), un personaj de elită din CIA, nu reuşeşte să aibă o viaţă normală şi e încă dornică de acţiune. Iar Marvin (John Malkovich), fost asasin guvernamental căruia i s-a administrat LSD zilnic timp de 11 ani, este un personaj cel puţin... excentric.

Pensionarii din echipa de şoc nu par a avea prea multe şanse, dar pentru că acum sunt ţintele principale ale CIA sunt nevoiţi să îşi dezgroape toate talentele pentru a supravieţui.

Şi cum cea mai bună apărare este atacul, ei pornesc într-o misiune incredibil de îndrăzneaţă.

RED este regizat de Robert Schwentke (Flightplan, Insurgent, R.I.P.D.).

Comedia distribuită de Prorom, Greu de pensionat / RED poate fi văzută la Pro TV sâmbătă 16 mai, ora 20:00.

O comedie stabilită în lumea asasinilor plătiți, Killing Gunther urmărește un grup de asasini excentrici care încearcă să-l elimine pe cel mai bun asasin plătit din lume.

Gunther este cel mai bun asasin din lume și există o mulțime de motive pentru ca cineva să vrea să-l ucidă. Este arogant, fură locuri de muncă și pe bună dreptate comunitatea asasinilor s-a săturat de acest lucru.

Decisiți să-l “pensioneze” pe Gunther pentru totdeauna, un grup de ucigași excentrici de pe întreg globul se reunesc pentru a pune la punct capcana perfectă.

Dar planul lor perfect se transformă rapid într-o serie de eșecuri jenante, Gunther rămânand întotdeauna cu un pas înaintea lor, jucându-se cu ei și asasinandu-i unul câte unul în mod umilitor.

Curând, îşi dau seama că au fost doar pioni în jocul lui Gunther. Cu moralul la pământ, echipa rămasă se regrupează pentru un ultim atac. Și într-un final plin de întorsături de situaţie, ei descoperă că l-au ucis în cele din urmă pe Gunther. Sau doar aşa vrea Gunter ca ei sa creadă…?

Killing Gunther este regizat de Taran Killam şi îi are în rolurile principale pe Taran Killam, Arnold Schwarzenegger, Dave 'Squatch' Ward, Bobby Moynihan şi Hannah Simone.

Gunther trebuie să moară! / Killing Gunther va putea fi văzut la Pro TV sâmbătă 9 mai, ora 22:15.

Ȋn Drunk Parents, Frank (Alec Baldwin) şi Nancy (Salma Hayek) - doi părinți alcoolici încearcă să ascundă de fiica lor, dar și de cercul  lor social dificultățile financiare din ce în ce mai mari și mai presante, printr-o serie de scheme și planuri pe cât de elaborate, pe atât de sortite eșecului, dar cu atât mai comice.

“Pe măsură ce povestea prinde contur, evenimentele se precipită și comedia devine mai pregnantă. Faze amuzante apar pe neașteptate și stârnesc hohote de râs. Chiar și unele scene care pot fi catalogate drept exagerate, aici nu deranjează. Filmul devine tot mai bun pe măsură ce evoluează înspre deznodământ”. (Alieta Pojar – clujescu.ro)

Comedia, regizată de Fred Wolf este acum disponibilă pe DVD în România la EmpireFilm.ro. O poţi comanda aici.

Filmul, bazat pe romanul lui Eric Knight, este regizat de Hanno Olderdissen şi va rula în cinematografele din România în versiune dublată în limba română.

Florian are doar 12 ani, și cel mai bun prieten al său este Lassie, un splendid collie. Dar, când tatăl lui Florian își pierde job-ul, familia e nevoită să se mute într-un apartament mult mai mic, unde nu au voie să aducă și câinele.

Florian e devastat pentru că trebuie să renunțe la Lassie. Cel care o preia pe Lassie e contele von Sprengel, care, însă, pleacă într-o călătorie spre Nord împreună cu ea şi fiica lui Priscilla de 12 ani.

Lassie însă este tratată rău de către îngrijitorul contelui şi profitând de o clipă de neatenţie, evadează.  

Lassie va începe astfel o călătorie fabuloasă și plină de aventuri. Dar nu este singura ce va face acest lucru! Florian pornește şi el în propria sa căutare.

Cei doi vor străbate toată țara căutându-se unul pe celălalt, căci niciun obstacol nu poate sta în calea unei prietenii dintre un copil și câinele său iubit.

Povestea emoționantă a acestei prietenii indestructibile va rezona nu numai cu iubitorii de animăluțe de companie, ci și cu cei care nu au uitat să fie copii.

Lassie se întoarce acasă / Lassie Come Home rulează din 13 martie 2020 în următoarele oraşe şi cinematografe din România: Bucureşti (Movieplex, Grand Cinema & More, Cineplexx Titan, Happy Cinema, Cinemax Veranda, Hollywood Multiplex, Cinema City AFI Cotroceni, Cinema City Sun Plaza, Cinema City Mega Mall, Cinema City ParkLake), Alba Iulia (Inspire Cinema), Alexandria (Happy Cinema), Arad (Cinema City Atrium), Bacău (Cinema City, Happy Cinema), Baia Mare (Cinema City), Bistriţa (Happy Cinema), Botoşani (Cine Globe), Brăila (Cinema City), Braşov (Cinema One), Buzău (Happy Cinema), Caransebeş (Cinema Luna), Cluj-Napoca (Cinema City Iulius, Cinema City Polus, Cinema Victoria), Constanţa (Cinema City VIVO!, City Park Cinema City), Craiova (Inspire Cinema Mercur, Inspire Cinema VIP Electroputere), Deva (Cinema City), Dorohoi (Melodia), Drobeta Turnu-Severin (Cinema City), Focşani (Happy Cinema), Galaţi (Cinema City), Iaşi (Cinema City), Oradea (Cinema Palace), Oţelu Roşu (Cinema 3D), Piatra Neamţ (Cinema City), Piteşti (Cinema Trivale, Cinema City), Ploieşti (Cinema City Shopping City, Cinema City AFI Palace), Râmnicu Vâlcea (Cinema Geo Saizescu, Cinema City Shopping City), Satu Mare (Cinema One Laserplex, Cineplexx), Sibiu (CineGold, Cineplexx, Centrul Cultural Ion Besoiu), Sinaia (Cinema Carpaţi), Slatina (Cinema Slatina), Suceava (Cinema City), Târgovişte (Line Cinema), Târgu Jiu (Cinema City), Târgu Mureş (Cinema Arta, Cinema City), Timişoara (Cinema City Iulius Mall, Cinema City Shopping City), Topliţa (Cinema Călimani), Tulcea (Cityplex), Vaslui (Cityplex), Vulcan (Cinema Luceafărul).

Lassie se întoarce acasă / Lassie Come Home este distribuit în România de Prorom şi Ro Image.

Franck Dubosc s-a născut pe 7 noiembrie 1963 în Le Petit-Quevilly, Seine-Maritime, Franța.

Este actor și scriitor, cunoscut pentru Rolling to You (2018), Camping (2006) și Asterix la Jocurile Olimpice (2008). Este căsătorit cu Danièle din 19 iunie 2009. Au un copil.

Ȋn aceste zile poate fi văzut la cinema în România şi Ungaria în comedia 10 zile fără mama, distribuită de Prorom.

Ce v-a atras la scenariul  filmului 10 zile fără mama?
Din moment ce filmul e o reinterpretare, am putut vedea filmul original înainte să citesc scenariul. Rar ai luxul să poți vedea produsul final mai întâi ca să-ți faci o idee despre proiect, apoi să-l redescoperi adaptat pentru publicul francez. Mi-a plăcut rolul acestui tată prezent și totuși absent, care are multe scene cu copiii. Dincolo de umor și comic, are o sensibilitate, o doză de realitate cu care empatizez din perspectiva unui tată care uneori își vede uneori copiii, dar de multe ori nu.

Ludovic Bernard spune că doar dumneavoastră ați fi putut juca acest rol. Ați simțit că trebuie să profitați de ocazie și dacă da, de ce?
Să spunem doar că s-a potrivit dorințelor mele de a apărea în filme amuzante și ancorate în realitate. Văzusem The Climb și In Your Hands, două filme regizate de Ludovic, și-mi doream din toată inima să lucrez cu el.

Cum l-ați descrie pe Antoine?
Mulți bărbați se vor regăsi în el. E egoist și concentrat pe carieră și e cumva orb. Nu vede ce e cu adevărat important în viața lui; dar ca să conștientizeze că are nevoie vitală de copiii lui, va trebui să-i vadă – dar el nici măcar nu-i privește.

Cum ați dat viață personajului?
Am urmat sceariul, căci totul era bine scris. Cel mai greu a fost să fiu eu însumi în preajma unor copii care nu sunt ai mei, să le ofer afecțiune și dragoste credibilă. E aproape chiar mai indecent decât o scenă de dragoste cu o actriță care nu-ți e soție. Îți tot spui că e doar un film, dar cei mici nu prea fac diferența dintre ficțiune și realitate.

Sunteți tată și probabil că deseori lipsiți din cauza rolurilor. Cu ce parte din dumneavoastră ați contribuit la formarea personajului?
Am o meserie foarte solicitantă, și am avut momente când am avut tendința să-mi pun cariera pe primul loc. Dar industria mă va uita mai repede decât ei; acum știu asta. Pentru mine, filmul a fost ca o terapie - când femeile nu muncesc, bărbații le spun mereu că sunt libere să facă ce vor după ce duc copiii la școală, dar nu-și dau seama câtă muncă e în spate. După ce am terminat de filmat, nu i-am mai spus soției mele că zilele ei sunt mai ușoare, chiar dacă are grijă de 2 copii. De fapt, de când a văzut și ea filmul, m-a tot atenționat că așa tind să fiu și în viața reală.

Ce fel de indicații v-a dat Ludovic?
Uneori mă ajuta să simplific niște lucruri pentru a rămâne fidel persoanjului. Am avut multe discuții și am încredere totală în el, nu voiam să fie un simplu client. Dar se pare că uit cum să fiu eu însumi când joc într-un film.

A fost înfricoșător să dialogați cu 4 copii?
Din contră. Am mai lucrat cu puști și-mi plac foarte mult, pentru că ei nu trișează. E mai greu să fii tu autentic în preajma lor, pentru că nu te poți preface. A fost mai complicat să lucrez cu cel mai mic, pentru că trebuia să-i câștig afecțiunea.

Ce părere aveți despre actrițele cu care ați colaborat, Aure Atika și Alice David?
Pe Aure o știam pentru că am apărut împreună în Traffic Peddling de Dominique Farrugia acum 20 de ani, dar pe Alice David acum am întâlnit-o. Ambele sunt frumoase, talentate și colege excepționale – ce să mai adaug? Am colaborat fără probleme, fără complicații. Spre deosebire de personajul meu, ele au principii morale mai bine definite. De fapt, chiar așa e și în viața reală, de aceea consider că femeile se vor regăsi în film. Și ar fi bine ca bărbații să-și pună niște semne de întrebare și să-și dea seama că femeile nu sunt așa complicate cum cred ei. Rolul bărbaților și al taților e diferit față de cum era cu câteva generații în urmă, și ăsta e un beneficiu.

Ați spune că morala filmului e că femeile îmbunătățesc bărbații?
Nu știu dacă asta e lecția, dar e adevărul. Aș spune că adevărata morală e aceea că oamenii ar trebui să se uite la ce au în față, nu să caute ceva la orizont. Fericirea reală e chiar sub nasul nostru.

Cum v-a venit ideea pentru 10 zile fără mama?
E de fapt o reinterpretare a unui film argentinian. Lui Romain Brémond și Daniel Preljocaj, producătorilor mei, le-a plăcut ideea și s-au gândit că m-ar interesa și pe mine. M-am îndrăgostit imediat de poveste, care e amuzantă dar și emoțională, și puțin serioasă, de aceea mi s-a părut interesantă, pentru că asta îmi place să văd într-o comedie. Deși apreciez glumele și comicul de situație, întotdeauna caut să fie ceva dincolo de asta. Aici, povestea este despre revenirea unui bărbat, a unui tată. Va putea să se schimbe și să aibă grijă de cei dragi?

A rezonat ceva la nivel personal cu dumneavoastră?
Povestea m-a captat pentru că și eu sunt tatăl a două fete, una dintre ele seamănă cu Chloe, un personaj din film. Sunt conștient de toată munca și călătoriile din ultimii ani, și implicit știu că am fost absent dar, din fericire, soția mea a găsit soluții pentru orice fel de problemă. Uneori trebuia să compensez pentru timpul pierdut, iar acesta este unul dintre motivele implicării mele în proiect.

Cum ați modificat scenariul original?
Am încercat, alături de co-scenaristul Mathieu Ouillon, să-l adaptăm la cultura franceză, la  obiceiurile și manierele copiilor și adolescenților francezi, care diferă de cele argentiniene. În afară de asta, în ceea ce privește rolurile părinților, am ales să păstrăm multe lucruri universale, pentru că subiectul în sine e universal.

Am putea spune că e o comedie de familie despre probleme de familie?
E cu siguranță o comedie de familie. Povestea se petrece în sudul Franței, într-o familie mare, tipică, ce nu cunoaște înșelatul sau certurile, și toată lumea iubește pe toată lumea. Dar tatăl e prea preocupat de muncă și de aceea ignoră tot felul de lucruri mărunte, dar importante pentru copii. Își ignoră copiii pentru serviciu. Nu prea i-a văzut crescând, nu-i cunoaște cu adevărat. Filmul evidențiază absența unui tată, deși el este prezent fizic, dar și lipsa autorității paterne. Copiii au nevoie și de îndrumare, nu numai de iubire.

Deci, titlul 10 zile fără mama trebuie să ne facă să ne întrebăm cum se va descurca tatăl de unul singur?
Exact. Isabelle, soția lui, a demisionat din funcția de avocat cu ani în urmă pentru a avea grijă de cei 4 copii și de soțul ei. Dar când se hotărăște să-și ia o vacanță singură pentru că s-a săturat să fie ignorată, el trebuie să aibă grijă de tot, iar eu știu din experiență ce înseamnă asta.

Filmul tratează dinamica unei familii, dar și dinamica unui cuplu…
Antoine, și soția lui, Isabelle, au o relație de modă veche. El lucrează, ea stă acasă… dar situația a evoluat, din fericire. Aș spune că e o formulă veche, a generației vechi, a părinților noștri, dar e întocmai ce reprezintă Antoine la începutul filmului. Deci, are de evoluat.

Isabelle pare să fie stâlpul familiei. Are grijă de toate lucrurile, inclusiv de contractele soțului… n-ați putea crede că e exploatată?
Ea e genul care rezolvă problemele. E mama care le știe pe toate, ca în multe alte familii, și care reușește să se ocupe de tot, fără să fie copleșită. Dar un tată, dacă e preocupat cu ceva, va tergiversa la nesfârșit orice alt lucru. Cu cât eviți să răspunzi la întrebările copiilor și cu cât eșuezi în a rezolva ceva, cu atât cresc șansele să-i pierzi, de aceea n-ar trebui să le ignori întrebările. Ce ne poate părea nesemnificativ într-un moment, e crucial în ochii lor. În plus, în ceea ce privește dinamica familiei, m-am tot gândit la ce spunea Freud despre părinții care sunt ca un os pe care copiii îl rod. Întotdeauna mi s-a părut amuzant.

Cum ați ales-o pe Aure Atika pentru rolul Isabellei, această mamă care la început pare să se scalde într-o mare de liniște și are un aer de sfântă?
Am vrut ca această femeie să fie iubită și apreciată, deci să nu fie niciun motiv pentru care ar putea fi judecată că pleacă într-o vacanță sau să se creadă că-și abandonează familia. Din contră, voiam ca publicul să împărtășească gândul de „ia-ți liber și lasă-i să se descurce”. De Aure mi-a plăcut imediat. Pe lângă faptul că e frumoasă și talentată, are un zâmbet și o bunăvoință care îndreptățesc alegerea ei.

Copiii joacă un rol important în film. Cum i-ați ales?
Casting-ul a durat mult și au fost foarte mulți copii de diferite vârste. I-am preferat pe cei ce se simțeau comod în fața camerei și în jurul actorilor adulți, și de asemenea pe cei ce înțelegeau ce le ceream din punct de vedere emoțional. Evan Paturel, care îl interpretează pe Jojo, în vârstă de 2 ani, a fost o alegere naturală. Eu eram pornit să lucrez cu cineva de această vârstă în ciuda problemelor pe care le implică, pentru că nu vorbește prea bine încă și Antoine e singurul care nu-l înțelege, ceea ce înseamnă că nu prea îi acordă atenție. Apoi, Violette Guillon o interpretează pe Chloe, 12 ani, și a fost incredibilă la audiții. Ulterior i-am ales pe Swann Joulin pentru rolul lui Arthur, 14 ani, și pe Ilan Debrabant pentru Maxime, 8 ani. A fost clar că toți formează o familie frumoasă când am făcut poze de grup. În plus, relațiile familiale chiar păreau credibile.

Cum a fost să lucrați cu ei?
Să spunem că ține de răbdare. Trebuie să înveți să aștepți și să nu renunți, nici chiar în zilele proaste. Mai ales cu Evan care, deși e un copil genial, în unele zile nu voia să se îmbrace sau să ia parte la filmări. Copiii mici nu se țin de scenariu. Chiar dacă își spun replica, nu o spun niciodată când ar trebui. Practic, fac ce vor și noi trebuie să ne descurcăm cu imprevizibilul. N-aș fi putut face asta de unul singur. Erau zile când îmi venea să mă trag de păr, dar Franck a fost un partener minunat, mereu răbdător și amuzat – un tată ce avea mereu răbdare, chiar și când era supărat. Sincer, uneori profitam de disperarea lui și filmam în continuare, iar asta s-a potrivit personajului unui tată copleșit.

Antoine e prins într-o serie de catastrofe domestice pe care nu prea le gestionează. Cum v-ați imaginat aceste scene?
Ca scenele de acțiune pe ritmul filmelor Singur acasă. Imediat ce pleacă mama, totul e un dezastru, o junglă fără reguli. Am vrut ca lucrurile să evolueze și camera să urmărească fiecare mișcare, apoi să o ia în toate direcțiile și să te lase cu sufletul la gură.

De ce l-ați ales pe Franck Dubosc pentru rolul lui Antoine?
Când am văzut versiunea sud-americană a filmului, m-am gândit imediat la Franck pentru rolul tatălui. Pur și simplu trebuia să fie el. Am fost mișcat de filmul regizat de el, Rolling to You, mi s-a părut frumos, subtil și inteligent, deși inspirat de un subiect riscant. Mi s-a părut că voia mai mult decât un rol de comedie, deși eu susțin și asta. Dar am simțit că ar fi bine pentru el să arate altă față a personalității lui, o latură emoțională mai rezervată, care ține să-și exprime sentimentele. Asta am căutat împreună și ne-am asigurat și că nu-i eliminăm talentul comic. Franck a reușit să facă din acest personaj pierdut, fără apărare, o persoană drăguță și carismatică. Ȋmi doresc să mai fac şi alte filme cu el.

Antoine lucrează în Resurse Umane, dar nu-și cunoaște copiii. Se gândește mai mult la avansarea pe scara socială decât la creșterea copiilor. Dar nu e el însuși copil?
E, în cadrul dinamicii familiale, pentru că soția îl dădăcește. Când e acasă, Antoine se lasă dădăcit, dar când e în lume, e obsedat de promovarea pe care o așteaptă de câțiva ani. Nu-i poți reproșa nimic, e de înțeles. Totuși, e la fel de adevărat că relația pe care o are cu rivalul lui, interpretat de Alexis Michalik, ar putea părea copilărească. De multe ori se poartă ca niște copii, arătându-și mușchii, căutând să vadă cine iese primul. Asta mi se pare că se petrece în unele companii.

Rivalitatea provoacă inclusiv concedierea unei lucrătoare dintr-un depozit, interpretată de Alice David.
Da, e un meci în care-și demonstrează puterea, ce-i face să arate complet ridicol și vor cauza concedierea acestei femei, învinuită de furt. Chiar dacă exagerăm puțin pentru a crea comicul de situație, simt că realitatea nu e chiar atât de diferită. De curând am aflat că o casieră și-a pierdut locul de muncă din cauză că îi lipseau 24 de cenți. Pe cât de ridicol, pe atât de tragic e.

Julia, interpretată de Alice David, e un personaj important. Vine în ajutorul lui Antoine fără să știe că el a contribuit la concedierea ei. Să fie asta vocea rațiunii?
Când îi spune că în lumea lui oamenii n-ar trebui să fure, ea îi răspunde că în lumea ei, oamenii ar trebui să aibă grijă de copiii lor. Astfel, atinge o coardă sensibilă; îl face pe Antoine să-și înfrunte responsabilitățile. Alice a înțeles subtilitățile din scenariu; are câteva scene față în față cu Franck, cu multe dialoguri, diverse emoții de transmis. Datorită acestor doi actori profesioniști, scenele filmate m-au mulțumit cu adevărat.

Femeile din film, de fapt, sunt toate „băieții buni”. Este acest lucru intenționat?
Complet intenționat. Am vrut să arăt că mamele, aici femeile, au, în general, o perspectivă mai bună asupra modului de abordare a vieții.

Ce are acest film în comun cu primele 3 filme ale dumneavoastră? Nu sunt toate despre bărbați care se schimbă datorită iubirii?
Antoine se schimbă într-adevăr. Pe măsură ce devine capabil să le arate iubire copiilor, îi transformă și pe ei. Mereu am spus povești în care transformările au un rol important pentru că le permit protagoniștilor să pornească pe picior greșit încercând să-și schimbe viața. Dar nu mă gândisem la asta astfel și ai dreptate: femeile îi ajută pe bărbați să evolueze. Cred asta cu tărie.