Un detectiv afemeiat / Nicky Larson et le Parfum de Cupidon este numele celei mai recente comedii de acţiune regizate de Philippe Lacheau care a co-scris scenariul împreună de Julien Arruti şi Pierre Lacheau.

Este o adaptare a celebrului serial manga japonez și anime City Hunter (cunoscut sub numele de Nicky Larson în Franța) de Tsukasa Hojo.

Ȋn film îi putem vedea pe Philippe Lacheau, Élodie Fontan, Tarek Boudali şi Julien Arruti în rolurile principale, alături de Didier Bourdon, Kamel Guenfoud, Sophie Mousel, Hélène Lamberti şi Pamela Anderson în roluri secundare.

Nicky Larson este cel mai bun bodyguard, un investigator privat remarcabil. Acum, este chemat pentru o misiune cu risc ridicat: să recupereze Parfumul lui Cupidon, un parfum care îl face irezistibil pe cel care îl folosește...

Ȋn acest weekend, Prorom şi Ro Image lansează pe marile ecrane din România comedia Un detectiv afemeiat / Nicky Larson et le Parfum de Cupidon prilej cu care vă invităm să citiţi un interviu cu actorul şi regizorul Philippe Lacheau.

Cum v-a venit ideea de adaptare a lui Nicky Larson la cinema?
Fac parte din generația Club Dorothée și Nicky Larson (cum a fost la noi în România, Club Anda – n.r.), care, când a aterizat la televiziunea franceză, în anii '90, a fost unul dintre serialele animate preferate ale mele, deoarece era o comedie adevărată. Era și acțiune, erau și investigații de poliție, povești de dragoste, dar a fost deosebit de amuzant. Nicky, dincolo de faptul că mă face să râd, este cel mai bun în tot ceea ce face: este și un detectiv, și un bodyguard, și un aspirator  de femei... e un James Bond al comediei. În mod inconștient, a fost visul unui copil de a aduce pe marele ecran într-un film pe eroul copilăriei mele.

Ați dobândit drepturile cu ușurință?
Deloc! A fost un proces foarte lung. Am apelat la ajutorul lui Stephane Huard, Director general al Sony Pictures Entertainment Franța, care, prin intermediul filialelor americane şi japoneze ale studioului, ne-a permis să ne întâlnim cu creatorul manga, Tsukasa Hojo. Înainte de a ne acorda drepturile, autorul japonez a cerut un drept de a citi scenariul. După optsprezece luni de scriere, m-am dus să-l întâlnesc cu manuscrisul meu sub braț, plin de temeri. După 48 de ore, a venit verdictul: i-a plăcut! Am fost foarte fericit pentru că a descoperit că scenariul era fidel benzilor sale manga, și mi-a făcut cel mai frumos compliment pe care l-am putea primi de la el, că ar fi vrut să inventeze această poveste originală el însuși.

Cum a fost procesul de scriere?
Pentru a absorbi perfect universul lui Nicky Larson, Julien Arruti, fratele meu, Pierre Lacheau, Pierre Dudan și cu mine (aceeași echipă de la Babysitting) am revizionat 144 de episoade ale serialului animat, care au fost difuzate în Franța și recitit 37 de numere de manga. Dar, de asemenea, am văzut diferitele adaptări care au fost făcute în străinătate, inclusiv un film chinezesc cu Jackie Chan. A fost important să vedem totul pentru a ne reîmprospăta amintirile, trebuia să recuperăm tonul pentru a putea scrie. Cel mai important lucru a fost să păstrăm universul și personajele.
Așa am găsit ideea unei căutări în jurul parfumului lui Cupidon, un parfum care are puterea de a te face irezistibil. Dar adevărata provocare a fost aceea de a atrage toată noua generație care ne urmează de la Babysitting încoace, dar care nu îl cunoaşte pe Nicky Larson. Acest lucru a necesitat o mulțime de rescrieri.

De ce este acest film unul foarte personal?
Mă trimite înapoi în copilărie. Poate de aceea este filmul de care sunt cel mai mândru, căci tot ceea ce vine în acest moment al vieții mele este sacru. Am fost destul de norocos să mă bucur de momentele când Dorothee (cea care realiza emisiunea Club Dorothee în Franţa în anii ‘90 – nr.) era la noi în platou, şi o priveam cu ochii de copil, aducându-mi aminte de emisiunea care ne-a bucurat tinereţea. Era ca şi cum mi-aş fi întâlnit o prietenă pe care nu o mai văzusem de mulţi ani. Mai mult decât atât, este personal, pentru că reunește prietenii mei, părinții mei, care apar în film, iar numele personajelor sunt uneori împrumutate de la rude.

Cum te-ai pregătit să devii Nicky Larson?
Am fost atât de motivat, că m-am luptat timp de opt luni cu dietă și antrenament cu exerciții fizice. Am pus 8 kg de mușchi. În paralel, am lucrat cu sârguință la coregrafia scenelor de acțiune, am învățat cum să trag cu un pistol Magnum, mitraliere și alte arme grele, apoi mi-am vopsit părul. Îmi amintesc ziua în care costumiera mi-a înmânat ținuta lui Nicky: văzându-mă în haina lui albastră, tricoul lui roșu și pantalonii lui negri m-au făcut să mă simt foarte emoționat.

A fost de la sine-înțeles să pornești din nou la drum cu “trupa” ta?
Aceasta este o întrebare la care nu pot răspunde eu. A fost o ocazie incredibilă să pot lucra cu prietenii mei și, atâta timp cât publicul ne urmează, vom continua. Acesta este un lux incredibil și este minunat să vedem că, de la un film la altul, niște actori precum Didier Bourdon, Chantal Ladesou și Gérard Jugnot ne urmează și trupa crește.

Nou-veniții s-au integrat imediat în lumea lui Nicky Larson?
A fost interesant pentru că, spre deosebire de unii "invitaţi speciali" precum Audrey Lamy, Raphaël Personnaz sau Jarry, care știau seria animată, ceilalţi nu auziseră de ea. Dar l-au găsit imediat amuzant pe Nicky, și m-au urmat cu același entuziasm. Este un mare noroc faptul că toți acești actori ni s-au alăturat timp de una sau două zile, pentru că datorită lor scenele în care apar au o dimensiune mult superioară celei indicate de scenariu. Pentru ei s-ar putea să nu fi fost mult, dar pentru mine a contat foarte mult.

Ți-ai regizat actorii ca în celelalte filme ale tale?
Cu prietenii nu mi-am schimbat modul de a face lucrurile. Dar mi-era foarte frică, de exemplu, să-i dau indicații de regie Pamelei Anderson! Când am creat personajul, ne-am gândit că ar fi minunat s-o avem în distribuţie deoarece, la fel ca Nicky Larson, a fost o imagine reprezentativă a anilor ‘90. A fost o adevărată surpriză că a acceptat! Și brusc m-am trezit sub presiune: vorbesc engleza foarte prost, și nu știam cum să regizez o stea americană pe un platou de filmare. Ar face tot ce-i cer? Ar avea cerințe extravagante? Va cere ceva în schimb? Am căpătat rapid răspuns la întrebările mele, deoarece întâlnirea a fost grozavă! Nu a refuzat nimic, pentru că s-a amuzat să se joace cu imaginea sa plină de farmec.

Unde ai filmat?
Puțin în sud, puțin în regiunea Parisului. Manga originală se întâmplă în Tokyo, dar filmările ar fi fost prea scumpe și ar fi fost ciudat, fiindcă personajele vorbesc toate franceză. Așa că am decis să-l relocăm la noi, dar fără a marca locul. Precum Gotham City în Batman, Nicky locuiește într-un oraș care nu există, și nu poate fi localizat. Am filmat la Paris, în cartierele La Defense, de Beaugrenelle, dar am adăugat clădiri 3D, am eliminat Turnul Eiffel din unele imagini... Singurul loc menționat este Monaco.

Care au fost sursele tale de inspirație?
În comedia pură, am o adevărată cultură franceză, deoarece modelele mele au fost întotdeauna Francis Veber - maestrul meu absolut - Alain Chabat, Les Nuls, Les Inconnus și Le Splendid.
Printre comediile de acțiune franceze din ultimii ani, seria de filme Taxi au fost probabil cele mai de succes. Dar să nu uit și de Belmondo, inclusiv Le Magnifique, de Philippe de Broca. Dar, de data aceasta, trebuie să mărturisesc că am fost mai inspirat de comediile americane, pentru că sunt foarte îndrăznețe. Prima dată când am văzut Mary cea cu vino-ncoa’ / There’s Something About Mary, al fraților Farrelly, a fost un adevărat șoc. Și am crescut cu Plăcinta Americană / American Pie, aceste genuri de filme care au împins limitele! Acesta este un exemplu pentru mine.

Bugetul a fost important.  Ai avut o presiune suplimentară?
Când ne-am imaginat un astfel de film, ne-am speriat, la început. Dar, pentru a fi credibil, a fost necesar să avem bani. N-am avut mijloacele unui film de categoria lui Misiune: Imposibilă, dar când ideea este de a face un James Bond cu accent pe comedie, ștacheta e foarte sus. De aceea am vrut ca bugetul să fie pe măsură. Așa că am folosit cei mai buni profesionști, tehnicieni care au lucrat cu Luc Besson, și care au făcut o treabă excelentă în scenele care necesitau explozii, urmăriri și lupte foarte realiste.

În cele din urmă, filmul arată cum l-ai visat?
Sunt foarte fericit, da, pentru că scopul meu a fost să fac cel mai amuzant film și să îl presar cu acțiune și emoţie. Și, datorită grozavului meu monteur, am sentimentul că am reușit.

Interviu de Clara Géliot.