Interviu cu Valerie Bonneton si Benoit Poelvoorde: “Familia Chamodot este una in care toata lumea se poate recunoaste.”
Ȋn acest weekend, Chemarea Veneţiei / Venice Calling (regizat de Ivan Calbérac) are premiera în cinematografele din România.
Cu această ocazie, vă prezentăm un interviu amuzant cu actorii din rolurile principale: Benoît Poelvoorde şi Valérie Bonneton.
Benoît, ce te-a făcut să accepți acest proiect?
Benoît Poelvoorde: Scenariul mi s-a părut foarte amuzant. Și apoi este inspirat de o poveste adevărată, o parte din ea fiind trăită chiar de regizor, și asta m-a emoționat. El a scris mai întâi romanul, iar apoi s-a decis să-l ecranizeze, transformându-l în scenariu de cinema. Le-am citit pe amândouă, mi-au plăcut amândouă la fel de mult, apoi i-am spus: „Da, OK, voi juca în film, dar cu cine?” Pentru ca comedia să funcționeze, trebuie să existe o chimie între tine şi celalţi actori din film.
Valérie, când Benoît a știut că Ivan Calbérac se gândea la tine pentru rolul soției, te-a sunat și pe tine. Ce ţi-a spus pentru a te convinge?
Valérie Bonneton: „Vor fi două sau trei scene nud, dar va fi ok... nu-ţi face griji!” (râde). Lăsând gluma la o parte, de îndată ce am citit scenariul, am vrut să fac parte din această familie: Chamodot. Împreună, își fac drum prin urcușurile și coborâșurile vieții, chiar dacă cei doi fii se cam rușinează de părinți. În ciuda lucrurilor prin care trece Émile, a faptului că trebuie să-şi suporte părinții nevrotici și că locuieşte într-o rulotă, există multă dragoste între ei, chiar dacă puţin stânjenitoare, dar exista foarte multă dragoste. Asta m-a atins.
Benoît Poelvoorde: Ei sunt totuși părinți exemplari când vine vorba de răbdare și generozitate. Plecarea într-o călătorie în Italia doar pentru ca cel mic să-și întâlnească dragostea la Veneția... Nu știu mulți părinți care ar face asta!
Ivan Calbérac spune că amândoi semănați puțin cu proprii săi părinți. Vă recunoașteți în Annie și Bernard?
Benoît Poelvoorde: Da, în atitudinea sa de „Domnul Ştie-Tot”. Un tip care se dă mereu în spectacol. Ăsta eu sunt! (râde).
Valérie Bonneton: Annie acceptă că în educaţie, mai faci şi greșeli fatale. La fel ca ea, încerc să le accept. Şi eu am copii mici.
Valérie, spui că îți iei mult timp de gândire asupra unghiului de abordare a unui rol...
Valérie Bonneton: Da, am citit scenariul, apoi l-am lăsat deoparte pentru o vreme. Pentru acest film, m-am bazat pe scenariu, apoi am avut încredere în chimia cu partenerul meu și regizorul. Odată ajunsă pe platourile de filmare, nu știam cum va juca Benoît rolul. Actoria mea depinde și de a lui și de instrucțiunile regizorului. Apoi mă las dusă de val. Îmi place ideea de a nu ști ce se va întâmpla.
Trecând la Hélie Thonnat, el se află în aproape toate scenele. Cum v-aţi înţeles pe platou?
Valérie Bonneton: Aș răspunde întotdeauna în același mod: Lui Benoît i-a plăcut foarte mult să-l facă să râdă înainte de fiecare filmare.
Benoît Poelvoorde: Este un mod de a-i face pe copii să se relaxeze atunci când se confruntă cu dificultăți. Există diferite moduri de a-i face să uite de ele: felul austriac, cel german și apoi modul meu, acela în care îi fac să râdă. Cred că Hélie are acum un vocabular neobișnuit de mare de cuvinte grosolane! Dar ce ar putea fi mai bun? Când râzi, uiți de ce ești acolo și, odată ce începe, acționezi natural!
Valérie Bonneton: Benoît se comportă așa și cu mine. De îndată ce camera începe să filmeze, el dă totul. Este un actor magnific. Dar după fiecare dublă, el spune glume. Fiind distrasă înaintea unei scene, îmi place asta. Atunci când începem să filmăm, asta îmi dă un impuls de adrenalină, ceea ce înseamnă că sunt mult mai prezentă.
Ce o deosebește pe Valérie de alte actrițe?
Benoît Poelvoorde: Acea bucurie de a trăi (Joie de vivre) și actoria ei! Se comportă extrem de bine, este cea mai bună! Și nu este mofturoasă. Nu este genul care să-l agaseze pe regizor cu întrebări de genul: „Spune-mi, Ivan, ce unghi psihologic vrei să transmiți atunci când personajul meu acționează așa sau așa?” Nimic nu este complicat cu Valérie. Este o bucurie să filmezi cu ea. M-am distrat enorm. Și este foarte generoasă. Îi place ca oamenii să fie veseli în jurul ei, așa că se asigură că sunt fericiți. Valérie este o adevărată rază de soare.
Și tu, Valérie, ce este special la Benoît?
Benoît Poelvoorde: La fel, dar mai mult (râde).
Valérie Bonneton: Benoît are un suflet bun, şi este foarte amabil. În această profesie întâlnești uneori oameni care nu sunt deloc așa... şi aici nu vreau să dau nume ;-)
Benoît Poelvoorde: Este amuzant că nu întrebi şi câteva nume (râde). Vrei să-ţi spun eu câţiva?...
Benoît, în film te vedem bucurându-te de o melodie: A.I.E (A Mwana) a trupei Black Blood, pe care o cânți cu atâta patos în mașină...
Benoît Poelvoorde: Oh, wow! Nu-mi aduceți aminte de acea melodie... Mai ales că mă întorc la Namur cu mașina... Am ascultat melodia aceea o zi întreagă. Este drăguț când o auzi o dată, dar opt ore de A.I.E (A Mwana) deja devine... Dar este într-adevăr dovada vie a faptului că cinematograful este compus din râs și strălucire.
Ȋi relaxezi pe cei din jurul tau, dar tu cum te relaxezi?
Benoît Poelvoorde: Mă duc şi citesc cărţi. Citesc şi tot citesc, cufundat în carte după carte.
Cum au decurs filmările din Veneția?
Benoît Poelvoorde: Cu trei săptămâni înainte să plecăm, Valérie era foarte entuziasmată: „Super! Mergem la Veneția”. I-am spus: „Vei vedea, nu va fi atât de simplu”. Valérie se vedea deja îmbrăcată în negru, gătind paste alla vongole cu prietenii italieni din jurul ei sau plutind în noapte pe o gondolă la lumina lumânărilor. Dar odată ajuns acolo, lucrezi. Și din acest motiv, Veneția nu este practică. Îmi amintesc o anumită secvență grea: doar pentru asta, ar fi trebuit să fiu plătit de trei ori salariul meu!
Eram alături de fiul meu din film - Hélie Thonnat - un cadru frumos la marginea lagunei. Și 10 secunde mai târziu, suntem atacați de o mie de țânțari. Era infernal, chiar dacă păreau să aprecieze mai mult pielea tânără și proaspătă a copilului, decât fața mea veche și ridată!
Valérie Bonneton: Dar a fost și fantastic! Stăteam într-o cabană la marginea lagunei...
O temă specifică abordată în film este influența educației şi a transmiterii ei. Ce părere aveți despre aceasta?
Benoît Poelvoorde: Cobori foarte repede în clișee atunci când vorbești despre familie. Aș prefera să o las pe Valérie să răspundă. Înțelege mai bine problema, deoarece are doi copii.
Valérie Bonneton: Mulți părinți transmit descendenților lor lucruri pe care ei le-au găsit dificile de-a lungul vieţii. Este important să nu-i faci pe copiii tăi să-ți retrăiască eșecurile. Filmul arată că a-i iubi înseamnă a-i respecta, a-i accepta așa cum sunt. Pare simplu când o spui așa, dar este de fapt foarte complicat.
Ce credeți că face acest film atractiv pentru public?
Benoît Poelvoorde: Umorul său și personaje care sunt cam nebune, dar pline de dragoste. Această călătorie în Italia.
Valérie Bonneton: Și familia Chamodot: o familie excentrică, specială, plină de tandrețe, emoționantă și amuzantă... În care toată lumea se poate recunoaște... Oameni irezistibili, în sensul că acceptă cine sunt!
Chemarea Veneţiei / Venice Calling poate fi văzut la cinema sau online, pe platforma Play.HappyCinema.ro
Pentru a vedea programul cinema accesaţi: https://happycinema.ro/happy-bucuresti/m/chemarea-venetiei-1444
Pentru a-l vedea online, accesaţi: https://play.happycinema.ro/programs/chemarea-venetiei-venice-calling