Cum să (nu) ascunzi o crimă / Un ours dans le Jura / How to Make a Killing  vă aduce pe un teren neașteptat, cel al filmului noir. Dar tratează unele dintre temele filmelor tale anterioare...
Este aproape necesar să fie așa: nu pot și nu vreau să-mi schimb ADN-ul. Și așa, toate filmele mele au un numitor comun. Adesea o relație personală. În Rolling To You / Tout le monde debout (2018) a fost un cuplu, în Rumba Therapy / Rumba la vie (2022), un tată și o fiică. Și există un cuplu în How to Make a Killing. Nu o calculez niciodată, nu o fac niciodată intenționat. Este pur și simplu indispensabil pentru mine. Dacă aș face un film fără asta, aș simți că ceva lipsește. Aș simți că trișez. Și nu vreau asta.

Cu ce a contribuit universul filmului noir?
Ceva care a fost mai mult pe fundal în filmele mele anterioare: rădăcinile personajelor în realitate. How to Make a Killing arată clar asta. Prin context și detalii. Am vrut să știm că Michel și Cathy fac cumpărături la un anumit supermarket. De la bun început, i-am spus echipei de filmare clar că nu facem un film „american”. Chiar dacă îmi place genul ăsta de cinema, acesta este un film francez cu personaje foarte franțuzești, care poartă hanorace franțuzești, își duc copiii la școală... Până și jandarmii par adevărați jandarmi.

Atât de important, încât până și titlul său rădăcinează filmul tău într-o anumită regiune, în afara marilor orașe?
Asta a fost prima mea dorință. Chiar înainte de a veni cu povestea, îmi doream un film care să aibă loc în provincie, la țară, printre locuitorii ei...

Și asta te-a orientat către un film polițist, care de foarte multe ori are loc în provincie?
Exact. Și asta poate să-mi uimească publicul care va simți că aceasta este o lume foarte îndepărtată de cea locuită de personajele mele obișnuite. Dar această procedură este aproape la fel ca atunci când am început să scriu scenete de comedie, ale căror personaje erau de fapt foarte diferite de mine. How to Make a Killing se apropie mai mult de gusturile mele ca membru al publicului. Chiar dacă îmi plac comediile, sunt mai natural atras de filmele polițiste.

Această incursiune în filmul noir te-a adus pe terenul moralității și al eticii, în timp ce filmele tale anterioare se învârteau mai ales în jurul ideii de minciună...
Clar. Titlul era chiar „Banii nu te pot face fericit, pe naiba!” Am vrut ca filmul să fie cât se poate de amoral. Am vrut să evit terenul clasic așteptat de la personajele dintr-o comedie. Toată lumea este drăguță… Nu! În lumea reală, nu toată lumea este neapărat drăguță…

Și pentru celelalte roluri pe care le-ai creat, ai apelat la actori cu care nu lucrezi de obicei... A avut de-a face și cu dorința ta de a-ți lărgi universul obișnuit?
Am mers atât de departe încât să schimb directorul de casting pentru acest film cu unul mai specializat în filme „de autor”. În cele din urmă, există un singur actor în How to Make a Killing care vine din “universul meu cinematograrfic”. Christophe Canard, care joacă rolul preotului. Toți ceilalți, de la pădurar până la barman, nu au mai apărut în filme regizate de mine. Chiar și pentru scene minore: ca femeia cu bebelușii ei la recepția jandarmeriei. Alegerile mele de casting au fost în concordanță cu dorința mea de a oferi filmului o altă senzație, mai realistă.

Laure Calamy și Kim Higelin rămân cele mai neașteptate...
Știam că Laure poate juca atât amuzant, cât și tragic. Dar ceea ce a făcut ea în drama Full Time / À plein temps (2021) m-a convins: plină de energie, dar în același timp fragilă. Asta a fost Laure pe care mi-am dorit-o, nu amuzantă ca în rolul din comedia My Dokey, My Lover, And I / Antoinette dans les Cévennes (2020).
Nu am putut găsi actrița potrivită pentru rolul Blanche Bodin. Am audiat o mulțime de actrițe. Foarte bune actrițe. Dar tuturor le lipsea acel ceva original necesar pentru rol. Eram pe cale să recurg la neprofesionişti, când cineva mi-a sugerat-o pe Kim Higelin. Originalitatea ei, contemporaneitatea ei m-au cucerit, şi rolul a fost al ei.
Și apoi este Joséphine de Meaux. Aura ei de melancolie m-a mișcat mereu. Pe lângă empatia pe care publicul o simte pentru ea.

Pe de altă parte, Benoît Poelvoorde pare mai în concordanță cu universul tău comic. Dar l-ai împins spre un registru mai supus decât este obișnuit.
În general, le-am spus imediat tuturor actorilor: „Fiți atenți, o să facem oamenii să râdă, dar asta nu este o comedie. Trebuie să vă comportați serios tot timpul. Va fi amuzant doar când va trebui să fie.” Așa i-am îndrumat și toți mi-au respectat indicațiile. Cred că Benoît a fost încântat să se lase dus de personajul său. Ar fi o minciună să spunem că nu l-am mai văzut niciodată așa, dar cred că aici a reușit să combine toate stilurile sale de actorie. Mai mult, a avut câteva probleme cu vocea în timpul filmării. La început, mi-a fost teamă că ar putea fi nevoie să-l dublăm la post sincron. Dar nu, acea răgușeală a adus ceva în plus rolului.

Cum să (nu) ascunzi o crimă / Un ours dans le Jura / How to Make a Killing rulează acum la cinema.

Foto: (c) Julien Panié (c) 2024 Gaumont, Pour toi Public productions, France 2 Cinéma.