Bună Anna, mă bucur să te întâlnesc! O să încep cu o întrebare legată de cărţi şi filme. Preferi să citești cartea și apoi să vezi filmul sau invers?
Anna Todd: Categoric înainte cartea. Pentru că toată viaţa mi-a plăcut să citesc. Așa că şi eu - ca și tine - prefer să citesc mai întâi cartea și apoi să văd filmul.

Care a fost sursa de inspirație pentru romanul After, pe lânga One Direction de care ştie toată lumea? Există o carte anume? Sau un film?
Anna: Da, există o mulțime, sincer. Romanul a fost în mare parte inspirat de Pride and Prejudice, Wuthering Heights, Hemingway ... Când citești seria After, poți vedea că personajele vorbesc mult despre literatură, așa că există multe paralele între aceste povestiri și ale mele. Am fost, de asemenea, inspirată de filme precum 10 Things I Hate About You (10 chestii nu-mi plac la tine), She’s All That... din cauza finalului lor. E cam la fel. E despre un pariu... iar fetele au fost atrase înșelător în acea situație. De asemenea, m-am inspirat din Vampire Diaries... Personajul Hardin nu este eroul tipic, romantic. În cărțile mele el este dur mai tot timpul...

Mă bucur că ai menționat 10 Things I Hate About You... Cred că este una dintre cele mai bune comedii ale anilor ‘90. S-a făcut şi o continuare de curând, dar nu mai avea nimic în comun cu primul...
Anna: Da ... Urăsc când fac asta! Aşa au făcut şi cu Cruel Intentions (Tentaţia seducţiei)... Am iubit acel film! Cruel Intentions  este precum After 2, vei vedea. Dar când au făcut Cruel Intentions 2 - eu eram gen "Ce este asta?".  Chiar nu era nevoie de acel sequel!

Dar crezi că acest prim film After ar putea fi începutul unei francize? Sau este doar un film de sine stătător?
Anna: Filmul After este adaptarea primei cărți. Și chiar unele părţi din prima carte le-am păstrat pentru – sperăm – After 2. Pentru că prima carte este atââât de lungă. Era imposibil să ecranizăm tot.

Stiu că ai fost implicată în producția filmului, ai lucrat și la scenariu?
Anna: Da, am fost foarte norocoasă pentru că am vândut-o mai întâi la un studio mai mic, aşa că am avut mult control... Am fost la fiecare casting, am ales distrbuţia... Sunt, de asemenea, producător al filmului, şi am fost pe platouri zilnic. Așa că am fost foarte implicată. Ştiu exact fiecare scenă din film.

Deci, filmul este foarte asemănător cu ce ţi-ai imaginat tu...
Anna: Da. Sincer, destul de mult. Am ajutat la găsirea unor locații... dacă dormitorul nu arăta bine sau ceva în cameră nu era potrivit, schimbam. Așa că am avut mult control (râde). Am fost cu adevărat norocoși.

Chiar ai fost! Nu o mulțime de autori se pot lăuda cu aşa ceva...
Anna: Da. Majoritatea nu pot. Așa că am avut noroc.

Dar când au fost aleşi actorii ai avut un cuvânt de spus?
Anna: Da. Cam toţi pe care i-am dorit, au fost aleşi. Dar nu doar datorită mie, pentru că toți votam. Dar cu Hero, a fost mai special... La el am spus "Ȋmi dau demisia dacă nu îl angajați... acum". Pentru că am știut că el e... Pentru că am avut foarte mulţi actori la casting... și nu a fost preferatul meu la început, asta până când l-am întâlnit personal. Apoi am știut... și toată lumea a fost de acord cu mine. Și apoi pe platou toți îmi mulţumeau. Pentru că el este perfect pentru acest rol. El este un Fiennes. Ralph Fiennes și Joseph Fiennes sunt unchii lui. Așa că a venit din această industie, știe cum să muncească din greu și nu este "leneș" sau "milenar"... este cu adevărat grozav!

Cum te-ai înţeles cu regizoarea filmului, Jenny Gage?
Anna: Am întâlnit câteva propuneri înainte de ea. Apoi, cu ea m-am înţeles foarte bine şi totul a fost grozav. Am avut câteva întâlniri cu ea înainte de a începe pre-producția și am lucrat foarte mult cu scenariul... Unele părți din scenariu le-am scris chiar eu. Deci, a fost un efort comun. De multe ori, atunci când studiourile cumpără drepturile pentru a ecraniza un roman, spun "Vrem să fie o ecranizare fidelă a cărţii"... dar nu fac asta. Cu a mea nu au avut de ales, pentru că eram mereu acolo (râde).

Regizoarea a citit romanele înainte?
Anna: Da. Și mulţi din distribuţia filmului. Au citit întreaga serie. Așadar, a fost foarte bine să am lângă mine oameni care au dorit să fie o adaptare cât mai fidelă romanului. Desigur, au existat câteva lucruri pe care a trebuit să le schimbăm din motive de lungime a filmului, dar a fost foarte bine.

Să înţeleg că sunt anumite secvenţe schimbate faţă de carte…
Anna: Da, filmul este un mediu diferit. Și am încercat să le spun cititorilor mei... Nu va fi niciodată exact precum romanul. Iar pe mine nu mă deranjează dacă oamenii spun "cartea este mai bună"... pentru că eu am scris cartea! (râde). Deci… mulțumesc!

Cum a fost experienţa din România?
Anna: Minunată. Toată lumea a fost atât de drăguță, iar cititorii... Noaptea trecută au fost atât de multe persoane... N-am știut că vor fi atât de mulți oameni. Unii au venit pentru că mi-au scris şi online, dar a fost uimitor.

Nu te obosesc aceste întâlniri cu fanii?
Anna: Nu. La sesiunile de autografe este minunat. Nu știu dacă e din cauză că oamenii au atât de multă energie, dar de fiecare dată, chiar dacă în timpul zilei... indiferent unde sunt, voi fi obosită… îmi încarc repede “bateriile” în preajma lor. Pentru că sunt foarte încântați să mă vadă pe mine și simt că ar fi nedrept faţă de ei să fiu indiferentă. Pentru că m-au aşteptat ore în şir în acestă librărie arhi-plină. Au plătit să-mi cumpere cărțile cu banii pe care i-au câștigat ei.

Mergi și la convenții? Te duci la Comic Con? Ai un serial TV pe care îl preferi?
Anna: M-am dus la Convenția Vampire Diaries, pentru că este serialul meu preferat. De asemenea, imi plac The Originals și Supernatural. Am fost la New York Comic Con, așa că sunt o fan girl! (râde).

Știu ce spui! Şi eu sunt un fan al convențiilor - am fost de multe ori la London Film & Comic Con, iar visul meu este să merg la San Diego Comic Con - pentru că este cea mai mare convenție din lume.
Anna: Da! Am fost acolo de două ori cu editorul meu. Și am fost gen... vă rog să mă treceţi pe lista la asta și la asta!... Pentru că am vrut să merg la mai multe paneluri. Iar ei imi tot repetau "Tu ești aici să lucrezi" și eu le răspundeam... "Da, da, da.. dar vreau să văd asta și asta ...". Deci, a fost muncă și plăcere. Mai mult plăcere (râde).

Cred că este interesant pentru că aceste convenții ne oferă șansa de a ne întâlni idolii.
Anna: Da. E foarte tare. Și, de asemenea, să fii într-un loc în care toată lumea iubește aceleași lucruri. La Comic Con au avut o petrecere costumată dedicată serialului Game of Thrones. Și a fost incredibil, pentru că sunt 1000 de oameni îmbrăcați în personaje din Game of Thrones. Și e așa de cool! Este cel mai tare lucru să-i vezi pe toți acești oameni fericiți, care sunt cu alți oameni ce iubesc aceleași lucruri. Este o experiență specială.

Esti colecţionară? Colecţionezi ceva anume? Ce pasiune ai?
Anna: Autorul meu preferat este Cassandra Clare. Am tatuaje din cărțile ei, colecţionez diferite ediții ale cărților ei din fiecare țară în care mă duc. Şi cumpăr mereu această carte... se numește Clockwork Princess (Prinţesa Mecanică). Este romanul meu preferat și îl cumpăr mereu din toate țările unde ajung. Și apoi, uneori, cititorii mi-l aduc, pentru că știu că o colecţionez... Şi aşa am ajuns să am 10 exemplare în limba rusă (râzând). Ȋn casa mea, am o mulțime de rafturi, evident. Și unul din aceste rafturi este plin de cărțile ale Cassandrei Claire. Și de fiecare dată când vine cu o nouă ediție... o cumpăr. Într-una din ediții au schimbat doar cantul cărţii și le-am cumpărat din nou. Deci asta este ceea ce colecţionez.

Deci îţi vei adăuga şi ediţia în limba româna la colecţie….
Anna: Da, chiar am să o caut.

Cât de importantă este pentru tine părerea fanilor în evoluția viitoare a poveștilor pe care le vei scrie?
Anna: Majoritatea sunt emoțiile lor pe care le iau în considerare. Când îmi spun pe Wattpad "Nu pot să cred că s-a întâmplat asta" sau "Vreau să se întâmple asta". Nu prea ascult părerile lor legate de desfăşurarea acţiunii. Pentru că în mintea mea, orice scriu, asta e povestea. Dar îmi place să împing lucrurile, să ma joc cu emoțiile lor, sunt ca un maestru-păpușar cu personajele mele.

Care este părerea ta legată de reţelele de socializare? În cazul tău te-a ajutat foarte mult, dar se pare că tehnologia de astăzi încearcă să ne desprindă de emoții.... toată lumea are un telefon și e dependentă de el.
Anna: Am o părere amestecată despre asta. Cred că unu la mână, întreaga mea carieră a început în acest fel. Dacă nu aş fi fost citită online, niciodată nu aş fi fost publicată. Şi mă conectez online cu atât de mulți oameni din întreaga lume... Vorbesc cu fete din România, Japonia, Australia, SUA, Ungaria... cu locaţii cu care nu am avut contact până acum. Așa că, din acest punct de vedere, îmi place. Pe pagina mea de Facebook sunt 15.000 de oameni din întreaga lume și toți sunt prieteni acum. Se sună prin Skype unul pe altul, vorbesc despre problemele lor și simt că au prieteni, chiar dacă în viața lor unii sunt timizi.
Dar văd însă și cealaltă parte negativă – oamenii nu mai vorbesc între ei... și pentru tineri este o presiune atât de mare dinspre social media... Pentru că pe Instagram și Facebook viața fiecăruia pare atât de perfectă. Deci, îmi place foarte mult legătura pe care o poți avea cu oameni din întreaga lume, dar, de asemenea, urăsc modul în care amenință tinerii.

Dacă ai fi în locul meu, ce întrebare ţi-ai adresa?
Anna: Nimeni nu m-a întrebat care este primul lucru la care mă gândesc din întreaga carte. Pentru că pentru mine există un început specific. Și niciodată nu este prima pagină. Este întotdeauna această scenă care este în capul meu și apoi construiesc începutul și sfârșitul acestui moment. Toată lumea mă întreabă de unde încep o carte, dar nimeni nu mă întreabă cum devine cartea o carte. Ca și într-o scenă din The Brightest Star, noul meu roman... personajul masculin are o problemă cu piciorul. Și încep să construiesc povestea de acolo. M-am întrebat cum a ajuns în această situaţie, ce l-a făcut să fie aşa, sau aşa... şi aşa mai departe construiesc povestea înainte şi înapoi...

Este ca un scenariu al unui film. Pentru că atunci când se toarnă un film, ei nu filmează în ordinea secvențelor…
Anna: Da, exact. Este ca un puzzle. Nu scriu niciodată într-o ordine, este ciudat. Uneori trebuie să umplu toate lipsurile dintre secvențe. Nu ştiu cum se termină povestea, când încep să scriu. Chiar și cu acest nou roman (The Brightest Star). Acum am povestea celui de-al doilea volum, pentru că aproape am l-am terminat de scris. Dar cu al treilea... nu am nicio idee. Ȋn cel de-al doilea m-am dus atât de departe cu povestea că nu am nici o idee despre cum îi voi păstra împreună. Este distractiv să scrii așa, pentru că totul este incitant și orice se poate întâmpla.

Ce îmi poţi spune despre organizația Together One Heart pe care o susții?
Anna: Am o prietenă, actrița AnnaLynne McCord - ea este președinta acestei fundații. Iar ei muncesc pentru a salva fetele - mai ales din Cambodgia, victime ale sclaviei sexuale. Şi au salvat peste 150 de fete în ultimii patru ani. Iar unele cazuri sunt de necrezut! Este o nebunie ce fac oamenii cu copiii lor – să-i exploateze sexual! Este o nebunie că există oameni pe acest pământ ce au trăit şi trăiesc în acest fel dorindu-şi să-i rănească pe copii lor și să le folosească trupul pentru bani. Şi asta se întâmplă peste tot în lume, nu numai în Cambodgia. Dar AnnaLynne face un lucru grozav cu această organizație, își petrece Crăciunul cu aceaste fete, merge în Cambodgia de patru ori pe an. Datorită acestei organizaţii au fost salvate, la propriu, zeci de fete.

Poți să-mi spui câteva cuvinte despre noul tău roman, The Brightest Star (Cele mai strălucitoare stele)?
Anna: Personajul principal masculin este un fost militar, cu o mulțime de traume de acolo iar personajul feminin este terapeut. Și trăiesc în Georgia. Această carte atinge o mulțime de subiecte politice și de rasism. Personajul principal este un bărbat negru, iar ea este albă. Ceea ce în romanele de dragoste este foarte greu de găsit, sincer. De obicei, ambii sunt albi. Cel puţin, în SUA. Sau, dacă este o carte scrisă de un autor de culoare, atunci amândoi sunt negri. Soțul meu este de culoare. Şi, chiar şi înainte de a mă căsători, nu am avut întâlniri niciodată cu persoane din propria mea rasă.
Ȋmi amintesc pe vremea când citeam mă întrebam "De ce nu pot găsi poveşti despre femei albe și bărbaţi de culoare?". Și dacă găsesc, sunt unele extrem de erotice şi pline de stereotipuri. Am vrut să aleg o poveste de dragoste în care să nu conteze ce rasă ai. Și cu această poveste exact asta am făcut. Nu descoperi că el este negru decât pe la jumătatea cărţii. Iar eu nu pun personaje pe copertele romanelor mele, indiferent în ce țară sunt publicate. Deci nu știi cum arată cei doi.

La final, ai un mesaj pentru fanii din România?
Anna: Vă mulțumesc pentru sprijinul vostru, sunt fericită să fiu aici și mergeţi să vedeţi After din 19 aprilie la cinema. Și sper să vă placă.

Și un sfat pentru cei care nu au citit cartea și vor să vadă filmul?
Anna: Dacă vă plac dramele de familie - pentru că nu este vorba doar de dragoste în acest film - există multe despre problemele de familie în el. Deci, dacă vă plac dramele de familie și dacă doriți să fiţi bine dispuși, mergeţi să vedeţi After!

Mulţumesc foarte mult!
Anna: Mulţumesc şi eu!

Interviu realizat de Emanuel Lăzărescu. Mulţumim Teodora Ivan - Editura Trei.