Cum ai ajuns să faci ceea ce faci cum? Să lucrezi în acest domeniu al animaţiei?
Ȋntotdeauna mi-am dorit să fac desene animate. Când eram copil, sâmbăta, fugeam de cum se suna de sfârşit de ore doar ca să ajung de multe ori să văd genericul de final de la Gala desenului animat. Mai apoi ne-au dus ai mei la cinematograful Doina. Era ca şi cum am pus piciorul în ţara desenului animat. Aveau un tapet cu animale din junglă pe pereţi, sala micuţă şi cumva intimă, programul săptămânal unde găseai filme de lung metraj pe care le vedeai la TV numai în părticele de câteva minute săptămânal, ce sa mai zic. Era fantastic!

Eu desenez de când mă ştiu şi chiar am încercat să fiu un artist serios şi să mă mulez pe ramuri mai cu greutate, respectabile dar nu am reuşit. Când am intrat la liceul de arte şi am văzut că au secţia de animaţie nu am avut niciun dubiu. Pentru mine nu a fost o chestiune de a trebui să aleg între secţii.

Povestea nu a mai fost la fel la academie unde nu era secţie de animaţie. Animaţia nefiind artă am făcut grafică şi pictură ceea ce mi-a fost foarte util mai târziu. Dar ca să nu dramatizez să ştiţi că am avut o frumoasă şansă să lucrez la Animafilm de când am fost în liceu.

Acela a fost practic momentul în care am fost inoculat cu adevărat cu virusul animaţiei şi spun asta pentru că în studenţie am încercat să fac şi alte joburi dar m-am întors mereu la animaţie. Ȋntr-una din zilele studenţiei m-am întâlnit cu Olimp Bandalac într-un autobuz şi din vorbă în vorbă mă întreaba ce mai fac şi încep să povestesc prin ce “necazuri juvenile” treceam, ce frământări aveam că nu reuşeam să mă desprind de animaţie iar el cu o singură propoziţie mi-a limpezit tot viitorul: “Odată ce ai luat virusul animaţiei nu mai ai scapare”. Şi aşa este pentru cei mai mulţi.

Am lucrat apoi prin aproape toate studiourile din Bucureştiul anilor ´90. Dar cum eu eram tânăr, fără experienţă, anii aceia au fost destul de gri. La finele anilor 90, după ce am terminat facultatea, am plecat în Ungaria şi asta a fost. La un an distanţă a venit cu mine şi prietena mea de atunci care mi-a devenit soţie peste câţiva ani.  

Ce înseamnă practic munca de director de animatie şi supervizor?
Poziţia asta este una foarte responsabilă şi destul de dificilă din mai multe puncte de vedere. Descrieri ale jobului pot fi găsite pe net dar eu îţi spun ce înseamnă pentru mine şi cum mă raportez eu la această poziţie.

Ȋn primul rând trebuie să fi un animator tu însuţi. Numai aşa poţi să ajuţi unde este nevoie. De fiecare dată când încep un film nou încerc să mă documentez cât mai mult. Care este povestea originală din spatele scenariului. Cine îmi sunt regizorii, eventual producătorii. După aceea încerc să înţeleg cât pot mai bine scenariul şi personajele din film. Cu cât pătrund mai adânc în poveste cu atât îmi dau seama mai bine care sunt subtilităţile şi planurile filmului (layere).

De aici încep să port discuţii cu regizorul (regizoarele în cazul ăsta pentru Latte) şi să aprofundăm povestea şi personajele.  Ce fel de acting ne trebuie, cât şi în ce sens să exagerăm etc.

Odată ce îmi este mai clar ce vor regizorii, încep să lucrez la stilul de animaţie, să găsesc un ritm al filmului, să caut referinţe după actori care să ajute animatorul să înţeleagă personajul. De multe ori chiar fac o bază de date reprezentând ce fel de expresii trebuiesc folosite şi limitele deformărilor.

De obicei pot să selectez echipa în urma unor teste sau a portofoliilor. Odată aleasă echipa sau echipele, fac de obicei un acting workshop pe baza personajelor din film. Ȋncerc să fac animatorii să înteleagă de ce personajul X se miscă aşa şi de ce trebuie să fie diferit de alte personaje. Cum evoluează un personaj pe parcursul filmului şi cât de important este să nu faci nici prea multă dar nici prea puţină animaţie ci atât cât e nevoie şi unde este nevoie.

Poate suna prost dar uneori eşti tentat să tratezi fiecare scenă ca şi cum în ea ar trebui să fie tot filmul, ceea ce nu trebuie. Abia apoi încep să vorbesc despre fiecare secvenţă în parte şi fiecare scenă. De multe ori mimez sau joc scena. Dacă animaţia nu este corectă trimit desene adiţionale pe fotograma unde trebuie schimbat ceva.

Ca simplu supervizor munca e puţin mai simplă trebuind să urmezi instrucţiunile directorului de animaţie.   

De când lucrezi ca director de animatie şi supervisor?
Cred că am început prin 2009 sau 2010 cu un serial celebru în Germania. O producţie pentru prescolari numita Kikaninchen, funcţie preluată de Anca începând cu sezonul 2, devenind “mama lui Kikaninchen” peste câţiva ani. Aşa au numit-o în Mitteldeutsche Zeitung într-un articol despre serial.  Ȋntre timp eu am început să lucrez la primul lung metraj ca director de animaţie în Belgia.

Acolo am avut botezul de foc. Lucram la un film greu, produs în Paris şi trebuia să trimitem săptămânal un număr fix de secunde la o calitate la care nu prea lucrasem până atunci. Am învăţat mult şi am realizat că mai am enorm de lucru. A fost o şcoală bună.

Ştiu că înainte de a te stabili în Germania ai avut o perioada când ai lucrat şi în Ungaria? Cum a fost această experienţă?
Ȋn Ungaria au fost anii maturizării mele sau cel puţin ai începutului maturizării. Am trecut prin ceva experienţe şi am avut şansa să ne călim profesional fiind forţaţi să ţinem termenele de predare, făcând un volum mare de animaţie şi făcând multe multe teste. A fost o şcoală bună.

Ai lucrat la multe filme de animaţie de succes. Care ţi-a rămas mai aproape de sufletul tău şi de ce?
Nu pot spune că doar un film mi-a placut… este ca şi cum ai întreba un părinte care copil îi este mai drag. Mă refer la un părinte bun :-) Fiecare producţie este diferită. Are problemele şi soluţiile ei. Echipele diferă complet de multe ori. De exemplu acum lucrăm la un nou film al lui Enzo Dálo. Pentru mine 90-95% din echipă este nouă. Vom avea în primul rând foarte mulţi animatori tineri care vor avea nevoie de o grămadă de sfaturi. Va fi distractiv şi foate interesant desigur dar şi o nouă aventură din care voi învăţa iar o grămadă.

Cine te-a influenţat cel mai mult în această carieră?
Munca în studiou. Am învăţat mult uitându-mă la o grămadă de filme şi aici menţionez că nu numai animaţie şi nu numai americane. Citesc mult şi încerc să mă documentez mult. DAR! Se mai întâmplă să lucrez cu oameni care chiar sunt nume în domeniu şi atunci “fur” efectiv meserie cum se spune. Am învăţat de la Tahsin Özgür care a animat la Disney în câteva filme mari. Un alt nume care m-a inspirat prin vitalitate de muncă şi profesionalism este Jesper Moller iar în ultimul an şi ceva am lucrat şi încă mai lucrez cu Daniel St. Pierre de la care am învăţat foarte multe detalii pe care nu le găseşti în cărţi. Desigur că am învăţat câte ceva de la fiecare film la care am lucrat şi sunt mai multe nume care au influenţat evoluţia mea chiar dacă am fost sau nu conştient de asta.  

Cât de mult diferă munca la o animaţie europeană faţă de una pentru un studio mare? E vorba numai de bani, sau şi de o tehnologie mai specială?
Asta este o întrebare bună :-) Ȋn primul rând şi în Europa sunt producţii din ce în ce mai competitive, cu standardele americane. Singura problemă este bugetul filmului. Cu cât este bugetul mai mare cu atât ai mai mult timp să lucrezi la story, design, style, animaţie, efecte, lumină…etc. Ultimul film la care am lucrat şi care sperăm să apară anul acesta este o co-producţie India-China şi este la standard mare. Aici am lucrat din greu la calitatea animaţiei şi se va simţi.

Ȋn 2019 ai lucrat la animaţia Latte & the Magic Waterstone ca director de animaţie. Ȋmi poţi spune cum ai ajuns să lucrezi la acest proiect?
Am văzut prima data trailerul pe net. A fost un fel de dragoste la prima vedere. Am ştiut că pot face multe cu un personaj cum e Latte. Peste aproximativ 7-8 luni, când mă apropiam de finalul producţiei de atunci (Marnie’s World sau Spy Cat) am anunţat online că voi fi liber de contract. Atunci am primit un email de la un coleg belgian de la producţie dacă poate să mă recomande producătorului german pentru Latte Igel. Vă daţi seama că zburam pe un nor şi vedeam oraşul de sus :-) Am spus da, am fost contactat şi asta a fost.

Cum ai colaborat cu regizorii Regina Welker şi Nina Wels?
Colaborarea cu aceste două superbe doamne a fost extraordinară. Şi nu exagerez. Eu am ancorat actingul lui Latte bazat pe personalitatea sau modul în care se mişca Regina. Amuzant este că ea spune că se mişca la fel cum mă mişc eu, dar ar trebui să o vedeţi pe ea. Este un personaj animat plin, plin de energie şi umor.

După ce am avut primul contact pe Skype îmi era un pic teamă că nu ne-am înţeles chiar clar în privinţa mesajului dat de film. Asta era impresia mea şi nu cred că era chiar aşa, dar eu fiind un tip emotiv, na.. Abia când ne-am întâlnit fizic în studiou am realizat cum sunt ele, cam ce vor… am început să ne cunoaştem reciproc şi să lucrăm efectiv la construcţia filmului. Am făcut multe schimburi de idei şi uneori contre dar fiind constructiv au servit practic la ridicarea calităţii filmului.

Nina m-a ajutat mult cu echipa din Ludwigsburg şi Halle / Saale, eu trebuind să lucrez şi în India. Am avut în total 4 echipe şi din fericire toate au fost talentate şi motivate.

Prorom va lansa pe 7 februarie în cinematografele din România Latte & the Magic Waterstone. Ai un mesaj să le transmiţi spectatorilor care vor merge să-l vadă?
Latte este un film plăcut, despre prietenie în primul rând. S-ar putea să fiţi surpinşi de faptul că povestea vă va fura şi nu veţi şti când a trecut timpul. Sper doar să vă placă la fel de mult pe cât ne-a plăcut nouă să îl facem şi să îl aducem în cinema. Aştept cu nerăbdare reacţia publicului din România.

Interviu de Emanuel Lăzărescu.

Pentru ei, nicio provocare nu e prea mare și niciun cățeluș nu e prea mic…

Ȋn Golful Aventurii, căţeluşii au construit o pistă de cursă minunată și sunt gata să fie echipajul de ajutor pentru eroul lor în cursă, The Whoosh! Dar când legendarul pilot nu poate să conducă în cursa de campionat, el îl cheamă pe cel mai mare fan al lui - Marshall să preia volanul și să intre în cursă!

Marshall trebuie să-și depășească lipsa de încredere și competiția puternică, The Cheetah, pentru a-și îndeplini visul de a deveni cel mai rapid cățel de curse din toate timpurile!

Pregătește-te pentru o cursă plină de aventuri!

Regizat de Charles E. Bastien, Paw Patrol: Ready, Race, Rescue! îi are în rolurile principale pe Anya Cooke, Isaac Emberson-Heeks, Lukas Engel şi Addison Holley.

Prorom va lansa Paw Patrol: Ready Race Rescue! în România şi Ungaria pe 31 ianuarie 2020.

Franciza s-a lansat în 2016 cu filmul de animație Norm de la Polul Nord / Norm of the North, care spunea povestea unui urs polar vorbitor ce călătoreşte la New York în efortul de a salva Arcticul de invazia dezvoltatorilor imobiliari.

„Norm de la Polul Nord continuă să câștige fani în teritoriile din întreaga lume”, a declarat Mevelyn J. Noriega, președintele distribuției pentru Splash Entertainment.

„Mai presus de seria de filme, Norm este o marcă de divertisment plină de acțiune și suntem încântați să împărtășim aventurile distractive ale îndrăgitului urs polar și ale amicilor lui cu și mai mulți copii și familii de pretutindeni.”

Ȋn Norm de la Polul Nord: O aventură urieşească, un artefact chinez a fost furat de un arheolog ticălos pe nume Dexter. Cu ajutorul prietenilor lui Lemurii, Norm trebuie să se ţină de cuvânt și să se aventureze într-o călătorie în jurul lumii pentru a ajuta la recuperarea artefactului şi a-l preda oamenilor din China.

Franciza Norm va continua şi după această aventură cu Norm of the North: Family Vacation și un al 5-lea film ce încă nu are titlu.

Prorom va lansa Norm de la Polul Nord: O aventură urieşească / Norm of the North: King Sized Adventure în România pe 8 noiembrie 2019, Bulgaria, Ungaria (în 2020) şi Republica Cehă & Slovacia pe 13 martie 2020.

Cei doi vor susţine un Master Class pe 20 iulie despre măiestria de a spune poveşti de groază și vor arăta fanilor materiale exclusive din viitoarea adaptare a romanelor, inclusiv despre modul în care au adus la viață pe marele ecran ilustrațiile înfricoşătoare ale lui Stephen Gammell.

Seria de romane Scary Stories to Tell The Dark a fost publicată pentru prima dată în anii 1980, scrisă şi adaptată din folclor de Alvin Schwartz și inedit ilustrată de Stephen Gammell.

Filmul urmăreşte povestea unui grup de adolescenți, care trebuie să rezolve misterul din jurul unor misterioase şi macabre decese din micul lor orășel.

San Diego Comic-Con International este o convenție unde fanii îşi pot întâlni idolii, pot cumpăra benzi desenate şi figurine din filmele şi serialele preferate şi pot face poze (contra cost) cu actorii prezenţi. Evenimentul are loc anual în San Diego, California, SUA.

Inițial prezentând în primul rând benzi desenate și filme SF / fantasy, de televiziune și alte arte populare similare, convenția s-a extins la a include o gamă mai largă de elemente de cultură pop și divertisment în aproape toate genurile, inclusiv horror, animație clasică, anime, manga, figurine de colecţie, jocuri video, webcomics și romane fantastice.

Pa lângă panel-uri, seminarii și ateliere de lucru cu profesioniștii din domeniul benzilor desenate, fanii pot vedea şi trailere exclusive ale filmelor viitoare.

Din 2010 și până în prezent, Convenţia de la San Diego este vizitată anual la capacitate maximă: peste 130.000 de participanţi.

Pe lângă faptul că atrage o participare uriașă a publicului, evenimentul deține mai multe înregistrări în Cartea Recordurilor Guinness, inclusiv cel mai mare festival anual de benzi desenate și cultură pop din lume.

Poveşti de groază de spus pe întuneric / Scary Stories to Tell in the Dark va avea premiera în SUA pe 9 august 2019.

Prorom va lansa filmul în Cehia și Slovacia pe 16 august și în România pe 23 august. În Ungaria, mult aşteptatul horror va avea premiera pe 28 noiembrie.

Surse: Deadline, ComingSoon.net

Evenimentul a fost prezentat de Marcel Jean - directorul artistic al Festivalului de Film de la Annecy.

Festivalul Internațional de Film de Animație de la Annecy a fost creat în 1960 și se desfăşoară la începutul lunii iunie în orașul Annecy, Franța. Inițial, el avea loc o dată la doi ani, dar începând cu 1998 el a devenit un eveniment anual.

Festivalul este o competiție între filmele de animaţie de diverse tehnici (animaţie clasică, plastelină etc.) organizate în diferite categorii: lung metraje, scurt metraje, televiziune & publicitate și filme de şcoală.

Primele imagini din Playmobil: The Movie au fost deja prezentate anul trecut la Annecy, în timp ce filmul de lung metraj era încă în producție.

În acest an, în versiunea finalizată și pentru premiera mondială, creația unică a lui Lino DiSalvo a revenit la Festivalul Annecy și a deschis festivitățile în prezența producătorilor și a regizorului său.

În Playmobil: The Movie, Marla este nevoită să renunțe la viața ei prudentă şi porneşte într-o călătorie epică pentru a-și găsi fratele mai mic, Charlie, care a dispărut în vasta și minunată lume animată a jucăriilor Playmobil.

Prorom va lansa Playmobil: Filmul / Playmobil: The Movie în Slovacia (29 august), Cehia (12 septembrie), Bulgaria (20 septembrie), Ungaria (26 septembrie) și România (27 septembrie).

Când nava cu care călătorea prin spațiu e distrusă, Willy e separat de părinții lui și aterizează cu capsula pe o planetă sălbatică și încă neatinsă de picior de om. Cu ajutorul lui Buck, roboțelul care are grijă de supraviețuirea lui, Willy va trebui să se descurce singur, descoperind flora şi fauna planetei, dar şi pericolele ei, în aşteptarea sosirii misiunii de salvare.

“Aventura lui Willy este presărată cu evenimente sau „mini-căutări”, care sunt atât emoționale, cât și fizice sau nesigure. Dar chiar atunci când eroii noștri cred că au „domesticit” planeta (reprezentată simbolic de o creatură asemănătoare cu un gândac uriaș pe care Willy îl va „îmblânzi”), natura le dă planurile peste cap.

Terra Willy: Rătăcit prin Galaxie este o poveste a maturizării, o poveste a înțelegerii și chiar a „iertării” prin intermediul căutării și al misiunii de explorare a micului nostru erou (Willy este parțial responsabil pentru separarea de părinți)” declară regizorul Eric Tosti.

Lăsând la o parte vegetația și peisajele, filmul prezintă o varietate de creaturi, de la cele mai amuzante, la cele mai înfricoșătoare.
Încă o dată, contribuția artiștilor grafici este preponderentă, iar creațiile lor inspiră efecte vizuale și schițe complexe, devenind o parte integrantă a poveștii, îmbogățind-o.

Eric Tosti a început să creeze animații la vârsta de 13 ani. A fost co-regizor al primului scurt metraj în 1998 (Mon copain?) cu David Alaux. În anul 2000 cei doi au înființat propria companie de producție, TAT Productions, alături de Jean-François Tosti.

Eric Tosti, David Alaux și Jean-François Tosti au început să lucreze la animații 3D în 2006. Atunci au scris, produs și regizat Spike și au început dezvoltarea producţiei Patrula junglei / The Jungle Bunch to the Rescue. Ȋn acest moment, este în producţie Sezonul 3 al serialul Patrula junglei. Difuzat internațional, serialul este un mare succes.

Primul film produs de TAT Productions, Patrula junglei / The Jungle Bunch, co-scris de Eric Tosti, David Alaux și Jean-François Tosti a fost al patrulea cel mai bine vândut film francez din anul 2017 (vândut în mai bine de 50 de țări). Animaţia a rulat şi în România, şi este acum disponibilă pe DVD.

Prorom lansează Terra Willy în România din 31 mai (împreună cu Ro Image) şi în Ungaria din 7 Noiembrie (prin propria compania de distribuţie Big Bang Media).