SEARCH en hu ro

Ştiri .

Noutăţi de la Hollywood, noi proiecte, trailere şi evenimente.
12.03.2020

Lassie se intoarce acasa – acum la cinema!

Lassie, cel mai faimos cățel din istoria filmului, revine în acest weekend pe marile ecrane cu o aventură care ne va ține cu sufletul la gură, și ne va umple inimile de căldură.

Filmul, bazat pe romanul lui Eric Knight, este regizat de Hanno Olderdissen şi va rula în cinematografele din România în versiune dublată în limba română.

Florian are doar 12 ani, și cel mai bun prieten al său este Lassie, un splendid collie. Dar, când tatăl lui Florian își pierde job-ul, familia e nevoită să se mute într-un apartament mult mai mic, unde nu au voie să aducă și câinele.

Florian e devastat pentru că trebuie să renunțe la Lassie. Cel care o preia pe Lassie e contele von Sprengel, care, însă, pleacă într-o călătorie spre Nord împreună cu ea şi fiica lui Priscilla de 12 ani.

Lassie însă este tratată rău de către îngrijitorul contelui şi profitând de o clipă de neatenţie, evadează.  

Lassie va începe astfel o călătorie fabuloasă și plină de aventuri. Dar nu este singura ce va face acest lucru! Florian pornește şi el în propria sa căutare.

Cei doi vor străbate toată țara căutându-se unul pe celălalt, căci niciun obstacol nu poate sta în calea unei prietenii dintre un copil și câinele său iubit.

Povestea emoționantă a acestei prietenii indestructibile va rezona nu numai cu iubitorii de animăluțe de companie, ci și cu cei care nu au uitat să fie copii.

Lassie se întoarce acasă / Lassie Come Home rulează din 13 martie 2020 în următoarele oraşe şi cinematografe din România: Bucureşti (Movieplex, Grand Cinema & More, Cineplexx Titan, Happy Cinema, Cinemax Veranda, Hollywood Multiplex, Cinema City AFI Cotroceni, Cinema City Sun Plaza, Cinema City Mega Mall, Cinema City ParkLake), Alba Iulia (Inspire Cinema), Alexandria (Happy Cinema), Arad (Cinema City Atrium), Bacău (Cinema City, Happy Cinema), Baia Mare (Cinema City), Bistriţa (Happy Cinema), Botoşani (Cine Globe), Brăila (Cinema City), Braşov (Cinema One), Buzău (Happy Cinema), Caransebeş (Cinema Luna), Cluj-Napoca (Cinema City Iulius, Cinema City Polus, Cinema Victoria), Constanţa (Cinema City VIVO!, City Park Cinema City), Craiova (Inspire Cinema Mercur, Inspire Cinema VIP Electroputere), Deva (Cinema City), Dorohoi (Melodia), Drobeta Turnu-Severin (Cinema City), Focşani (Happy Cinema), Galaţi (Cinema City), Iaşi (Cinema City), Oradea (Cinema Palace), Oţelu Roşu (Cinema 3D), Piatra Neamţ (Cinema City), Piteşti (Cinema Trivale, Cinema City), Ploieşti (Cinema City Shopping City, Cinema City AFI Palace), Râmnicu Vâlcea (Cinema Geo Saizescu, Cinema City Shopping City), Satu Mare (Cinema One Laserplex, Cineplexx), Sibiu (CineGold, Cineplexx, Centrul Cultural Ion Besoiu), Sinaia (Cinema Carpaţi), Slatina (Cinema Slatina), Suceava (Cinema City), Târgovişte (Line Cinema), Târgu Jiu (Cinema City), Târgu Mureş (Cinema Arta, Cinema City), Timişoara (Cinema City Iulius Mall, Cinema City Shopping City), Topliţa (Cinema Călimani), Tulcea (Cityplex), Vaslui (Cityplex), Vulcan (Cinema Luceafărul).

Lassie se întoarce acasă / Lassie Come Home este distribuit în România de Prorom şi Ro Image.




Mai multe
26.02.2020

Interviu cu regizorul Ludovic Bernard: “10 zile fara mama e cu siguranta o comedie de familie.”

Cu prilejul lansării comediei 10 zile fără mama vă prezentăm un interviu cu regizorul Ludovic Bernard, cunoscut pentru The Climb, Mission Pays Basque și In Your Hands.
Prorom lansează comedia 10 zile fără mama din 28 februarie în cinematografele din România şi Ungaria.

Cum v-a venit ideea pentru 10 zile fără mama?
E de fapt o reinterpretare a unui film argentinian. Lui Romain Brémond și Daniel Preljocaj, producătorilor mei, le-a plăcut ideea și s-au gândit că m-ar interesa și pe mine. M-am îndrăgostit imediat de poveste, care e amuzantă dar și emoțională, și puțin serioasă, de aceea mi s-a părut interesantă, pentru că asta îmi place să văd într-o comedie. Deși apreciez glumele și comicul de situație, întotdeauna caut să fie ceva dincolo de asta. Aici, povestea este despre revenirea unui bărbat, a unui tată. Va putea să se schimbe și să aibă grijă de cei dragi?

A rezonat ceva la nivel personal cu dumneavoastră?
Povestea m-a captat pentru că și eu sunt tatăl a două fete, una dintre ele seamănă cu Chloe, un personaj din film. Sunt conștient de toată munca și călătoriile din ultimii ani, și implicit știu că am fost absent dar, din fericire, soția mea a găsit soluții pentru orice fel de problemă. Uneori trebuia să compensez pentru timpul pierdut, iar acesta este unul dintre motivele implicării mele în proiect.

Cum ați modificat scenariul original?
Am încercat, alături de co-scenaristul Mathieu Ouillon, să-l adaptăm la cultura franceză, la  obiceiurile și manierele copiilor și adolescenților francezi, care diferă de cele argentiniene. În afară de asta, în ceea ce privește rolurile părinților, am ales să păstrăm multe lucruri universale, pentru că subiectul în sine e universal.

Am putea spune că e o comedie de familie despre probleme de familie?
E cu siguranță o comedie de familie. Povestea se petrece în sudul Franței, într-o familie mare, tipică, ce nu cunoaște înșelatul sau certurile, și toată lumea iubește pe toată lumea. Dar tatăl e prea preocupat de muncă și de aceea ignoră tot felul de lucruri mărunte, dar importante pentru copii. Își ignoră copiii pentru serviciu. Nu prea i-a văzut crescând, nu-i cunoaște cu adevărat. Filmul evidențiază absența unui tată, deși el este prezent fizic, dar și lipsa autorității paterne. Copiii au nevoie și de îndrumare, nu numai de iubire.

Deci, titlul 10 zile fără mama trebuie să ne facă să ne întrebăm cum se va descurca tatăl de unul singur?
Exact. Isabelle, soția lui, a demisionat din funcția de avocat cu ani în urmă pentru a avea grijă de cei 4 copii și de soțul ei. Dar când se hotărăște să-și ia o vacanță singură pentru că s-a săturat să fie ignorată, el trebuie să aibă grijă de tot, iar eu știu din experiență ce înseamnă asta.

Filmul tratează dinamica unei familii, dar și dinamica unui cuplu…
Antoine, și soția lui, Isabelle, au o relație de modă veche. El lucrează, ea stă acasă… dar situația a evoluat, din fericire. Aș spune că e o formulă veche, a generației vechi, a părinților noștri, dar e întocmai ce reprezintă Antoine la începutul filmului. Deci, are de evoluat.

Isabelle pare să fie stâlpul familiei. Are grijă de toate lucrurile, inclusiv de contractele soțului… n-ați putea crede că e exploatată?
Ea e genul care rezolvă problemele. E mama care le știe pe toate, ca în multe alte familii, și care reușește să se ocupe de tot, fără să fie copleșită. Dar un tată, dacă e preocupat cu ceva, va tergiversa la nesfârșit orice alt lucru. Cu cât eviți să răspunzi la întrebările copiilor și cu cât eșuezi în a rezolva ceva, cu atât cresc șansele să-i pierzi, de aceea n-ar trebui să le ignori întrebările. Ce ne poate părea nesemnificativ într-un moment, e crucial în ochii lor. În plus, în ceea ce privește dinamica familiei, m-am tot gândit la ce spunea Freud despre părinții care sunt ca un os pe care copiii îl rod. Întotdeauna mi s-a părut amuzant.

Cum ați ales-o pe Aure Atika pentru rolul Isabellei, această mamă care la început pare să se scalde într-o mare de liniște și are un aer de sfântă?
Am vrut ca această femeie să fie iubită și apreciată, deci să nu fie niciun motiv pentru care ar putea fi judecată că pleacă într-o vacanță sau să se creadă că-și abandonează familia. Din contră, voiam ca publicul să împărtășească gândul de „ia-ți liber și lasă-i să se descurce”. De Aure mi-a plăcut imediat. Pe lângă faptul că e frumoasă și talentată, are un zâmbet și o bunăvoință care îndreptățesc alegerea ei.

Copiii joacă un rol important în film. Cum i-ați ales?
Casting-ul a durat mult și au fost foarte mulți copii de diferite vârste. I-am preferat pe cei ce se simțeau comod în fața camerei și în jurul actorilor adulți, și de asemenea pe cei ce înțelegeau ce le ceream din punct de vedere emoțional. Evan Paturel, care îl interpretează pe Jojo, în vârstă de 2 ani, a fost o alegere naturală. Eu eram pornit să lucrez cu cineva de această vârstă în ciuda problemelor pe care le implică, pentru că nu vorbește prea bine încă și Antoine e singurul care nu-l înțelege, ceea ce înseamnă că nu prea îi acordă atenție. Apoi, Violette Guillon o interpretează pe Chloe, 12 ani, și a fost incredibilă la audiții. Ulterior i-am ales pe Swann Joulin pentru rolul lui Arthur, 14 ani, și pe Ilan Debrabant pentru Maxime, 8 ani. A fost clar că toți formează o familie frumoasă când am făcut poze de grup. În plus, relațiile familiale chiar păreau credibile.

Cum a fost să lucrați cu ei?
Să spunem că ține de răbdare. Trebuie să înveți să aștepți și să nu renunți, nici chiar în zilele proaste. Mai ales cu Evan care, deși e un copil genial, în unele zile nu voia să se îmbrace sau să ia parte la filmări. Copiii mici nu se țin de scenariu. Chiar dacă își spun replica, nu o spun niciodată când ar trebui. Practic, fac ce vor și noi trebuie să ne descurcăm cu imprevizibilul. N-aș fi putut face asta de unul singur. Erau zile când îmi venea să mă trag de păr, dar Franck a fost un partener minunat, mereu răbdător și amuzat – un tată ce avea mereu răbdare, chiar și când era supărat. Sincer, uneori profitam de disperarea lui și filmam în continuare, iar asta s-a potrivit personajului unui tată copleșit.

Antoine e prins într-o serie de catastrofe domestice pe care nu prea le gestionează. Cum v-ați imaginat aceste scene?
Ca scenele de acțiune pe ritmul filmelor Singur acasă. Imediat ce pleacă mama, totul e un dezastru, o junglă fără reguli. Am vrut ca lucrurile să evolueze și camera să urmărească fiecare mișcare, apoi să o ia în toate direcțiile și să te lase cu sufletul la gură.

De ce l-ați ales pe Franck Dubosc pentru rolul lui Antoine?
Când am văzut versiunea sud-americană a filmului, m-am gândit imediat la Franck pentru rolul tatălui. Pur și simplu trebuia să fie el. Am fost mișcat de filmul regizat de el, Rolling to You, mi s-a părut frumos, subtil și inteligent, deși inspirat de un subiect riscant. Mi s-a părut că voia mai mult decât un rol de comedie, deși eu susțin și asta. Dar am simțit că ar fi bine pentru el să arate altă față a personalității lui, o latură emoțională mai rezervată, care ține să-și exprime sentimentele. Asta am căutat împreună și ne-am asigurat și că nu-i eliminăm talentul comic. Franck a reușit să facă din acest personaj pierdut, fără apărare, o persoană drăguță și carismatică. Ȋmi doresc să mai fac şi alte filme cu el.

Antoine lucrează în Resurse Umane, dar nu-și cunoaște copiii. Se gândește mai mult la avansarea pe scara socială decât la creșterea copiilor. Dar nu e el însuși copil?
E, în cadrul dinamicii familiale, pentru că soția îl dădăcește. Când e acasă, Antoine se lasă dădăcit, dar când e în lume, e obsedat de promovarea pe care o așteaptă de câțiva ani. Nu-i poți reproșa nimic, e de înțeles. Totuși, e la fel de adevărat că relația pe care o are cu rivalul lui, interpretat de Alexis Michalik, ar putea părea copilărească. De multe ori se poartă ca niște copii, arătându-și mușchii, căutând să vadă cine iese primul. Asta mi se pare că se petrece în unele companii.

Rivalitatea provoacă inclusiv concedierea unei lucrătoare dintr-un depozit, interpretată de Alice David.
Da, e un meci în care-și demonstrează puterea, ce-i face să arate complet ridicol și vor cauza concedierea acestei femei, învinuită de furt. Chiar dacă exagerăm puțin pentru a crea comicul de situație, simt că realitatea nu e chiar atât de diferită. De curând am aflat că o casieră și-a pierdut locul de muncă din cauză că îi lipseau 24 de cenți. Pe cât de ridicol, pe atât de tragic e.

Julia, interpretată de Alice David, e un personaj important. Vine în ajutorul lui Antoine fără să știe că el a contribuit la concedierea ei. Să fie asta vocea rațiunii?
Când îi spune că în lumea lui oamenii n-ar trebui să fure, ea îi răspunde că în lumea ei, oamenii ar trebui să aibă grijă de copiii lor. Astfel, atinge o coardă sensibilă; îl face pe Antoine să-și înfrunte responsabilitățile. Alice a înțeles subtilitățile din scenariu; are câteva scene față în față cu Franck, cu multe dialoguri, diverse emoții de transmis. Datorită acestor doi actori profesioniști, scenele filmate m-au mulțumit cu adevărat.

Femeile din film, de fapt, sunt toate „băieții buni”. Este acest lucru intenționat?
Complet intenționat. Am vrut să arăt că mamele, aici femeile, au, în general, o perspectivă mai bună asupra modului de abordare a vieții.

Ce are acest film în comun cu primele 3 filme ale dumneavoastră? Nu sunt toate despre bărbați care se schimbă datorită iubirii?
Antoine se schimbă într-adevăr. Pe măsură ce devine capabil să le arate iubire copiilor, îi transformă și pe ei. Mereu am spus povești în care transformările au un rol important pentru că le permit protagoniștilor să pornească pe picior greșit încercând să-și schimbe viața. Dar nu mă gândisem la asta astfel și ai dreptate: femeile îi ajută pe bărbați să evolueze. Cred asta cu tărie.




Mai multe
06.11.2019

Interviu cu Chantal Ladesou: “Imi pastrez extravaganta pentru scena, locul unde imi ingadui sa fac aproape orice”

Cu ocazia premierei comediei A-nnebunit bunica! / Who’s that Granny? vă prezentăm un interviu cu actriţa Chantal Ladesou (interpreta bunicii Aurore) şi vă invităm din 8 noiembrie la cinema pentru a vedea comedia în care aceasta are rolul principal!

Ȋn A-nnebunit bunica / Who’s that Granny, echipa de actori a comediei A-nnebunit familia / We are Family revine pentru o noua porţie de râs.

După doi ani de conviețuire fericită, tribul de 7 frați și surori vitregi trebuie să plece din apartamentul spațios în care locuiesc, înainte de începerea anului școlar.

În timp ce fiecare pleacă în vacanța de vară cu părinții lui, Gulliver, mezinul familiei, e trimis singur la bunica lui, care locuiește la mare. Dar excentrica bunică Aurore (Chantal Ladesou) nu se pricepe deloc să aibă grijă de copii, și preferă să petreacă non-stop, decât să stea cu ochiul pe nepoțelul ei…

Îngrijorați, frații lui Gulliver decid să vină să-l “salveze” de mamaia care pare că a înnebunit. Va fi începutul unei revoluții, căci bunica vrea s-o ardă cool, dar nepoții sunt hotărâți să-i facă viața grea!

În We are Family, copiii făceau regulile. Vă așteptați ca al doilea film să vă ofere dumneavoastră, adică „bunicuței”, această ocazie?
Chantal Ladesou: Am fost totalmente surprinsă. Gaby (regizorul Gabriel Julien-Laferriere) mi-a indicat că rolul meu va fi mai important de data asta, însă nu mă așteptam să ajung personajul principal și chiar eponim! Când am citit scenariul, am fost nebănuit de încântată de el! Nu pentru că „bunicuța” furase rolul principal, ci pentru că aveam ocazia să o interpretez din nou, de data asta cu oportunitatea să-i explorez imaginția și complexitatea. Și trebuie să recunosc, a fost prima dată când cineva mi-a oferit rolul principal într-un film. După vreo 30 de filme cu roluri secundare, mândria mea de actriță a atins un alt nivel!

V-a înfricoșat responsabilitatea unui rol atât de important?
Dacă m-aș fi parașutat de nicăieri, într-un teritoriu complet străin, probabil m-aș fi panicat. Dar în acest caz, pentru că știam distribuția și personajul, totul a fost lin și ușor. Am considerat „promovarea” un fel de noroc. Nu mă distrez atât de des și atât de bine cu un personaj de film.

De ce ați acceptat să apăreți în primul film?
Mi-a plăcut povestea acestei familii separate, mixte. La prima vedere, toți se integrau în mod întâmplător, pe măsură ce impulsurile emoționale ieșeau la iveală. Scenariul a fost bine structurat, și în același timp amuzant, nebunatic, empatic și călduros. Mi-a plăcut și felul în care a întors lumea pe dos: față în față cu imaturitatea adolescentină a părinților, copiii erau cei care au preluat controlul și au decis să locuiască toți în același apartament. În mijlocul harababurii, personajul meu excentric m-a delectat. Partea nu era prea mare, dar mi-a plăcut nebunia și libertatea. Din punct de vedere actoricesc, a fost pe măsura așteptărilor.

Pe lângă rol, ce v-a încântat la al doilea film?
Mai întâi, scenariul. Chiar dacă nu are aceeași structură, mi s-a părut bine construit. La început, cu toate scenele despre familiile amestecate mergând în vacanțe, pare împrăștiat, asemenea unui lucru peticit, multicolor și cool. Apoi se îngustează, micul grup se apropie și se închide ca o umbrelă. Pe lângă asta, m-am bucura nespus să mă alătur „familiei” de actori.

Se spune că poate fi un coșmar să joci cu copii
E adevărat că uneori e un exercițiu dificil: obosesc repede, își pierd concentrarea ușor, e aproape imposibil să îi faci să filmeze o dublă din nou.
Deci a fost destul de firesc să am o oarecare spaimă să filmez cu 7 copii cu vârste diferite. Dar fricile mi-au dispărut de îndată ce am observat că se comportă ca niște profesioniști. Gaby i-a pregătit excelent. La filmări, aflați sub tutela lui Karin Catala, o femeie blândă, energică și maternă, nu numai că au fost extrem de disciplinați, ci și respectuoși. După primul film, care a decurs bine pentru toată echipa, micuții au păstrat legătura, deci reuniunea pentru „A-nnebunit bunica!” a fost o bucurie adevărată. Singura diferență este că puștii au mai crescut, iar eu și Gulliver (Sadio Diallo) am fost promovați!

Vă mai identificați cu bunicuța de acum 2 ani?
Da, personalitatea ei nu s-a schimbat deloc. Este la fel de extravagantă și independentă ca întotdeauna. Dar acum că e în centru, evoluează în văzul tuturor. Dincolo de excentricitatea și stilul de viață care pare atât de rebel, descoperi o femeie extrem de puternică. Pe lângă faptul că îi aduce pe toți împreună, are modul ei special de a proteja copiii, ajutându-i să iasă din cocon și să-și învingă fricile. În al doilea film, nu bunica s-a schimbat, ci copiii au crescut și au devenit mai rezonabili, întocmai precum părinții, care s-au mai maturizat odată cu vârsta.

Ce aveți dumneavoastră, Chantal Ladesou, în comun cu „bunicuța”?
O mulțime de lucruri: exuberanță, bucurie, sarcasm, o urmă de nebunie, nevoia absolută de libertate, dar și sensibilitatea inefabilă pe alocuri. Probabil sunt mai tradițională decât ea în viața de zi cu zi. Mă îmbrac mai conservator și comportamentul meu nu e la fel de excentric. Îmi păstrez extravaganța pentru scenă, locul unde îmi îngădui să fac aproape orice.

Sunteți genul de actriță care se ține de scenariu?
La teatru, mai ales în spectacolele pe care le interpretez singură, îmi place să mă abat puțin. Dar în filme, chiar dacă îmi dau frâu liber imaginației, în general urmez scenariul, mai ales dacă dialogul e bun. Pentru acest film, dar și pentru cel dinainte, am fost norocoasă pentru că Gaby scrisese dialogul special pentru mine. Aveam niște replici fabuloase, de tipul: „Nu-mi spune mamaie, că mi se adâncesc ridurile!”. Când ai astfel de replici, nu schimbi nicio virgulă. Impactul comic pe care îl au este colosal!

Care este pentru dvs. diferenţa dintre a juca pe scena şi a juca într-un film?
În teatru, există imediatitate. Nu poţi să revii asupra secvenţei dacă ai dat-o în bară! Dar puteți să vă deplasați liber - de exemplu, să părăsiți scena și să vă alăturați publicului. Este multă adrenalină, dar este, de asemenea, o sursă de stimulare. Filmele îţi oferă un sentiment diferit. Lumina, sincronizarea, blocarea - totul trebuie să fie pe loc. Eşti mai puţin vocal, actoria este mai internă, cauți precizie. Îmi place disciplina, mă face să mă concentrez. Singurul lucru care mă enervează este când trebuie să refilmăm secvenţe. Simt că îmi pierd simplitatea și spontaneitatea.

Pentru cine credeți că a fost făcut filmul?
Pentru toată lumea. E o comedie de familie energică, inteligentă, care oferă niște sfaturi de viață și arată niște valori morale remarcabile, cum ar fi respectul reciproc și acceptarea diferețelor. Soțului meu i-a plăcut foarte mult, la fel și fiicei mele, ceea ce demonstrează că este un film pentru toate generațiile. Dar ei nu sunt deloc subiectivi!

Sunteți dumneavoastră, Chantal Ladesou, bunică?
Da, dar nepoții mei nu sunt la fel de mari. Nepotul are 3 ani și nepoata doar 1 an. Păcat, va trebui să aștept ceva până să le arăt filmul!”




Mai multe
07.10.2019

Wasp Network: Olivier Assayas despre filmarile din Cuba si o noua versiune a filmului

Avându-i în rolurile principale pe Penelope Cruz și Edgar Ramirez, Wasp Network a avut premiera mondială și a fost în competiţia oficială la Veneția, dar filmul ale cărui filmări s-au desfăşurat în Cuba a avut parte de o producţie de lungă durată şi a fost destul de greu de realizat datorită subiectului său politic și a dificultăților de a obține finanțări, îşi aminteşte regizorul Olivier Assayas.

Wasp Network redă povestea adevărată a spionilor cubanezi de pe teritoriul american în anii ‘90, când grupările anti-Castro cu sediul în Florida au efectuat atacuri militare asupra Cuba, iar guvernul cubanez a atacat cu această “Rețea de Viespi”pentru a se infiltra în aceste organizații.

Assayas a scris scenariul, care se bazează pe cartea lui Fernando Morais, The Last Soldiers of the Cold War: The Story of the Cuban Five, publicată de Companhia das Letras.

Assayas, a cărui filmografie include miniseria câștigătoare a Globului de Aur Carlos și Personal Shopper - care i-a adus premiul pentru cel mai bun regizor la Cannes, a declarat pentru Variety că autoritățile cubaneze au refuzat inițial să-i lase să filmeze acolo.

“Au refuzat la început să ne dea autorizația, dar discuțiile au continuat. Așa că am căutat o locație care să semene cu Havana și urma să începem filmările în altă parte... Dar apoi cubanezii s-au răzgândit și au deschis larg ușile pentru noi”, a spus Assayas, care a locuit în Havana o jumătate de an pentru a face filmul.

Pe de altă parte, regizorul se va întoarce curând în camera de montaj cu Wasp Network, conform declaraţiilor acestuia pentru Deadline în ziua premierei sale din America de Nord.

Assayas vrea să arate o versiune modificată a filmului la Festivalul de Film de la New York din octombrie.

“Există câteva lucruri ce necesită clarificări. Sunt o serie de corecții pe care le voi face. S-ar putea să scurtez unele părți și să le prelungesc pe altele. Durata filmului nu se va schimba considerabil, dar este vorba despre creșterea fluidității. Vreau ca filmul să fie bine înțeles de către cei care nu cunosc complexitatea politicii locale. Corecțiile vor fi făcute pentru proiecția de la Festivalul de Film de la New York.”

Regizorul a terminat filmările pe 4 mai 2019. „A fost un program de filmări nebun”, a menționat el. “Pregătirea filmului pentru Veneția a fost un proces intens. Este unul dintre cele mai complexe și ambițioase filme pe care le-am făcut. ”

Sursa: Variety, Deadline.




Mai multe
20.09.2019

Arnold Schwarzenegger este Presedintele SUA in prima imagine din Kung Fury 2!

Arnold Schwarzenegger a publicat pe contul său de Twitter prima imagine cu el în Biroul Oval, în rolul Preşedintelui Statelor Unite - un preşedinte foarte cool cu trabuc şi cu picioarele aşezate pe birou. Aşa apare Arnold în mult aşteptatul Kung Fury 2, care a fost recent filmat în Bulgaria și Germania.

Schwarzenegger a postat imaginea din Kung Fury 2 pe rețelele de socializare, cu următorul mesaj:

"L-am întâlnit pe David acum mai bine de 4 ani, când mi-a arătat scurt metrajul său Kung Fury, iar eu am râs cu lacrimi la el și i-am spus că dacă vreodată va face un lung metraj din această poveste, vreau să joc şi eu în el. Acum ne distrăm pe cinste împreună la filmările lung metrajului. Viziunea și perseverența lui mă inspiră. Sper să vă inspire şi pe voi. ” a scris Arnold pe contul său de Twitter.

Lung metrajul este inspirat de scurt metrajul cult al lui David Sandberg din 2015 - un omagiu amuzant adus filmelor cu arte marțiale din anii '80 și care a devenit o senzație pe platformele de crowdfunded, având în cele din urmă premiera la Cannes și acumulând peste 40 de milioane de vizualizări pe YouTube.

Kung Fury 2 îl are în distribuţie pe Arnold Schwarzenegger - vedeta din Terminator și fost guvernator al Californiei, alături de alte nume mari de la Hollywood: Michael Fassbender, David Hasselhoff și Alexandra Shipp într-o poveste nebună despre polițiști Kung Fu, Hitleri care călătoresc în timp, vikingi care folosesc mitraliere și multe altele.

David Sandberg, designerul grafic suedez care a început lucrul la scurt metrajul original în joacă şi pentru a testa anumite efecte speciale, se întoarce ca regizor, co-scenarist (alături de Tyler Burton Smith) și actor principal al filmului.

Prorom va lansa Kung Fury 2 în cinematografe în 2020.

Puteţi vedea scurt metrajul original aici.




Mai multe
13.09.2019

Haunt: Scenaristii succesului A Quiet Place revin cu un film despre o casa bantuita

Haunt începe în forţă sezonului filmelor de Halloween! Trailer-ul final pentru horror-ul Haunt este aici!

Haunt este un nou thriller horror regizat de Scott Beck și Bryan Woods, duo-ul care a scris succesul de box office de anul trecut - A Quiet Place.

De Halloween, un grup de prieteni se avântă într-o casă bântuită, care promite să se “hrănească” cu temerile lor cele mai întunecate. Noaptea devine mortală pe măsură ce ei ajung să realizeze că unele coșmaruri sunt reale.

Ȋn Haunt îi vom putea vedea pe: Katie Stevens, Will Brittain și Lauryn Alisa McClain.

Filmul este produs de Eli Roth, iar scenariul și regia sunt semnate Scott Beck și Bryan Woods.

Haunt va avea premiera în cinematografele din SUA pe 13 septembrie!




Mai multe