Badman: Cel mai tare din parcare / Super-Heros malgre lui / Superwho? este numele celei mai recente comedii de acţiune regizate de Philippe Lacheau care a co-scris scenariul împreună de Julien Arruti, Pierre Dudan şi Pierre Lacheau.

Un actor mereu fără slujbă, Cedric pare sortit să ducă viața unui învins. Apoi, în sfârșit, primește un rol principal: supereroul „Badman”. Dar soarta lovește din nou! Ieșind în grabă de pe platou costumat pentru rol, Cedric are un accident de mașină, își pierde memoria și se trezește convins că este cu adevărat un supererou în misiune!

Ȋn film îi putem vedea pe Philippe Lacheau, Julien Arruti, Tarek Boudali şi Élodie Fontan în rolurile principale, alături de Alice Dufour, Jean-Hugues Anglade, Amr Waked şi Chantal Ladesou în roluri secundare.

Ȋn acest weekend, Prorom şi Ro Image 2000 lansează pe marile ecrane din România comedia Badman: Cel mai tare din parcare, prilej cu care vă invităm să citiţi un interviu cu actorul şi regizorul Philippe Lacheau.

Ca scenarist, regizor și actor, ce îţi place în mod special la amestecul comediei și aventurii?
Sunt un fan al comediilor de aventură precum The Goonies, Romancing the Stone și, desigur, saga Indiana Jones, care are mult umor în ea. M-au influențat enorm când eram copil. În ele, eşti atras de acțiunea captivantă de acolo, dar ai parte şi de umor. În filmele noastre, îmi place ideea că atragem publicul cu promisiunea comediei, dar le oferim aventura ca un bonus neașteptat, o surpriză plăcută. Pentru noi este primordial ca oamenii să iasă la final din sala de cinema simțindu-se mulțumiți și să spună: „A fost cool. A meritat banii.”

Ce benzi desenate și filme cu supereroi ți-au plăcut cel mai mult în copilărie?
De fapt, nu prea citeam benzi desenate când eram copil. Le-am descoperit cu adevărat mult mai târziu. Primul super-erou pe care l-am văzut într-un film atunci când eram mic a fost Superman, interpretat de Christopher Reeve. Superman este atât de fascinant încât vrei să fii ca el mai mult decât orice alt personaj. El este puternic, umil, bun și invincibil. Ceea ce apropo face să fie foarte frustrant să-l vezi umilit când este Clark Kent. Îți vine să strigi la el: “Hai, spune-le cine ești cu adevărat!” (râde). Când am citit benzile desenate Marvel, l-am iubit pe Thor, probabil pentru latura lui dură, pentru mitologia scandinavă și pentru ciocanul său magic. La capitolul filme, mi-au plăcut foarte mult Guardians of the Galaxy, dar și Batman Begins și The Dark Knight, pentru felul în care Christopher Nolan a descris întregul univers.

Ți-ai dorit vreodată să faci parodii cu supereroi pe când erai copil? Ai făcut asta vreodată în videoclipurile de amatori pe care le-ai filmat cu camera video a părinților tăi?
Da. Îmi amintesc de o scenetă pe care am înregistrat-o cu niște prieteni pe când aveam vreo 10 ani. L-am intervievat pe Superman în timp ce zbura și i-am spus: „Oh, Superman, suntem foarte norocoși că te-am găsit!”, iar el a răspuns: „Sigur sunteţi, pentru că cerul este mare!”.

După adaptarea pentru cinema a lui Nicky Larson, ai fost vreodată tentat să încerci să faci un film cu supereroi „adevărat”, despre un personaj cu puteri supraomenești care trăiește în lumea reală?
Bineînțeles că este tentant. La fel cum am avut uneori tendinţa să facem din adaptarea noastră a lui Nicky Larson un film de acțiune pură, chiar dacă scopul nostru era să păstrăm o comedie. Sincer să fiu, nu sunt sigur că aș ști cum să conceptualizez și să filmez un film cu supereroi adevărat, chiar dacă sunt cu siguranță lucruri pe care mi-aș dori să le arăt. E o problema însă, este foarte greu să faci asta în zilele noastre, pentru că trebuie să concurezi cu producțiile americane cu bugete de 250 de milioane de dolari.

Deci ți-ai propus să faci o comedie de la bun început?
Da, dar adevăratul punct de plecare al scenariului a fost ideea unui actor care filmează un film și își pierde memoria. Tema supereroilor a venit mai târziu. Îmi doream de mult să fac o parodie a filmelor din seria Jason Bourne, bazată pe conceptul unui actor care filmează un film de spionaj şi care are un accident în timp ce conduce o mașină de cascadorii. Dezorientat și șocat, nu mai știe cine este. Când deschide portbagajul și găsește urme de sânge, gadget-uri, pașapoarte false și arme, el crede că este un adevărat agent secret. Dar latura întunecată și partea că el este un asasin într-un thriller de spionaj au ajuns să fie prea grele pentru noi, așa că am ajuns să ne întoarcem către atmosfera mai pozitivă a lumii supereroilor. Am decis să-l parodiem pe Batman, să rămânem într-o anumită logică, deoarece Bruce Wayne nu are superputeri și trebuie să se bazeze pe gadgeturi și pe stăpânirea tehnicilor de luptă. Atunci totul a devenit mult mai distractiv pentru noi și s-a sincronizat cu ceea ce ne place cel mai mult atunci când realizăm filme noi: să ne trăim fanteziile din copilărie.

Echipa din majoritatea filmelor tale - Élodie Fontan, Tarek Boudali și Julien Arruti – apar cu toții în film. Vorbesc fiecare în parte cu tine despre noi tipuri de personaje pe care și-ar dori să le joace înainte de a începe să scrii un proiect?
Nu vorbim neapărat despre asta în prealabil, dar din moment ce am filmat deja mai multe filme împreună, încercăm să amestecăm lucrurile și să interpretăm personaje diferite de fiecare dată, pentru ca publicul să nu se plictisească. Uneori, rolurile pot fi destul de asemănătoare, dacă funcționează în poveste. În Superwho?, de exemplu, Élodie joacă rolul unui războinice, cineva care decide să acţioneze, ceea ce este nou pentru ea. Dar prioritatea numărul unu în alegerea interpretului acestor roluri este să fie amuzante.

A distra publicul și a-l face să uite de necazurile pe care le are, este oare asta o adevărată superputere?
Absolut. De fapt, când oamenii mă întreabă cine este supereroul meu preferat, îi răspund adesea că Kylian Mbappé! (un fotbalist profesionist francez care joacă ca atacant pentru clubul din Liga 1 Paris Saint-Germain și Naționala Franței – n.r.). El inspiră milioane de oameni și îi bucură cu senzații extraordinare. De asemenea, asta contează cel mai mult şi pentru mine și mă motivează. Sunt foarte fericit atunci când oamenii îmi mulțumesc din acest motiv. Mă face să mă simt grozav. Cu riscul de a mă repeta, am intrat în această meserie pentru că mi-am văzut părinții râzând de filmele lui Francis Weber, când erau difuzate la televizor.

Ce altă superputere ai vrea să ai?
Ceea ce mi-aș dori mai mult decât orice altceva este să am puterea de a trata bolile și de a vindeca oamenii. Iar pentru plăcerea mea personală, aș vrea să zbor. Asta de când am descoperit experiența de a te parașuta în timp ce filmam Babysitting 2. Chiar dacă senzațiile de zbor sunt de scurtă durată, sunt extraordinar de intense.

Explorarea lumii supereroilor ți-a deschis noi posibilități de filmare...
Deoarece este o parodie, putem folosi ceea ce s-a făcut deja și ne putem distra recreind secvente celebre şi folosi stiluri de filmare cunoscute pentru a le face mai amuzante. Deoarece personajul principal este un tip obișnuit care se crede un super-erou, asta face situațiile cu atât mai ridicole şi amuzante.

Ați inclus aluzii la filme recente cu supereroi în secvența de final pentru a le tranasmite spectatorilor care sunt fani ai filmelor cu supereroi: „Și eu sunt fan al acestor filme”?
Da. Este același principiu de funcționare pe care l-am folosit pentru Nicky Larson: povestea și glumele principale au fost făcute pentru a distra spectatorii care nu cunosc serialul animat al anilor 1980, dar a existat un al doilea nivel al poveștii doar pentru fani, cu aluzii foarte ascuțite și glume cunoscute doar de ei.
Poți râde uitându-te la Superwho? chiar dacă nu știi absolut nimic despre întreaga lume a supereroilor. Dar fanii benzilor desenate Marvel și DC vor recunoaște glume ascunse aproape peste tot, în subtitrări, peisaje de fundal, nume și semne etc.. Filmul este plin de referințe, iar după premieră, vom vedea cum reacționează fanii  și vom afla câte dintre ele au fost remarcate şi pe care le-au ratat!

Care au fost principalele provocări artistice și tehnice pe care a trebuit să le depășiți pentru a face filmul Superwho?
Îmi făcea griji pentru costumul lui Badman, pentru că filmarea era planificată pentru vară și îmi era frică să nu mă sufoc sau să nu mă simt confortabil în el. Genul ăsta de costum este gros și durează mult să îl îmbraci, pentru că, așa cum am aflat în preproducție, toți actorii americani care joacă rolul unor supereroi poartă salopete spandex cu mușchi falși de spumă sub costume. Este esențial, deoarece acele costume elastice sunt foarte strânse și îți comprimă carnea și volumul mușchilor tăi reali. Din fericire, costumierii au avut foarte multă grijă de mine și mi-au strecurat bureţi înghețaţi sub costum pentru a mă răcori. A fost cu adevărat minunat, pentru că a purta un costum de super-erou toată ziua este o provocare. Am descoperit și limitele acestui tip de costum, pentru că atunci când porți mușchi falși, glugă și mască, este imposibil să lupți așa cum ai face de obicei: nu poți ridica brațele până la capăt sau mișca capul în sus și în jos și multe alte tipuri de mișcări devin dificile.

O ultimă întrebare: Cum ai vrea să reacționeze fanii supereroilor când văd această comedie?
Un film în lumea supereroilor a fost ceva nou şi incitant pentru noi. Judecând după reacțiile celor care l-au văzut până acum, le place comedia și modul în care se dezvoltă acțiunea și cred că ultima parte a filmului este grozavă.
Există un efect asemănător cu cel din filmul Kick-Ass, în felul în care personajul lui Cedric ajunge să devină un erou în viața reală, împlinindu-și visul. Sper că fanii benzilor desenate vor râde la fel de mult ca noi atunci când îl vor descoperi pe acest tânăr care se crede un super-erou și vor vedea cum am dat viață aventurilor sale.

Badman: Cel mai tare din parcare / Super-Heros malgre lui / Superwho? ruleaza din 25 februarie în toate cinematografele din România, distribuit de Prorom şi Ro Image.

Un actor mereu fără slujbă, Cedric (Philippe Lacheau) pare sortit să ducă viața unui învins. E lefter și tocmai l-a părăsit iubita. Chiar și propriul său tată, sora și cei mai buni prieteni și-au pierdut încrederea în capacitatea lui de a face ceva folositor.

Apoi, în sfârșit, primește un rol principal: supereroul Badman. O șansă de a ieși dintr-o spirală descendentă nesfârșită și de a câștiga respectul tatălui său. Dar soarta lovește din nou!

Ieșind în grabă de pe platou costumat pentru rol, Cedric are un accident de mașină, își pierde memoria și se trezește convins că este cu adevărat un supererou în misiune! Confruntat cu aventuri și pericole din viața reală, adevărata lui natură este pusă la încercare.

Are el ce e necesar pentru a aborda forțele răului, pentru a-i apăra pe cei mai slabi dintre noi și pentru a-i învinge pe cei răi? Dar nu poți să fii un erou, darămite un supererou, doar pentru că așa ai decis tu... mai ales când ești cineva ca Cedric!

Distribuţia filmului îi include pe: Philippe Lacheau, Julien Arruti, Tarek Boudali, Élodie Fontan, Alice Dufour şi Chantal Ladesou. Regizor este Philippe Lacheau.

„În Badman: Cel mai tare din parcare, există un efect similar cu cel din filmul Kick-Ass, în sensul în care personajul Cedric ajunge să devină un erou în viața reală, împlinindu-și visul. Sper că fanii benzilor desenate vor râde la fel de mult precum noi când îl vor descoperi pe acest tânăr care se crede un super-erou și vor vedea cum am dat viaţă aventurilor sale.” declară Philippe Lacheau, regizorul și actorul principal al filmului.

Badman: Cel mai tare din parcare / Super-heros malgre lui are premiera în cinematografele din România din 25 februarie, distribuit de Prorom şi Ro Image.

Foto ©Julien Panie.

Ȋn această nouă aventură, simpatica bunică Aurore nu și-a pierdut tinerețea, dar și-a pierdut, în schimb... memoria!

Nu-și mai aduce aminte decât de un anumit Gege, iar nepoții sunt convinși că, dacă îl găsesc și îi fac lipeala cu el, bunica o să redevină așa cum a fost înainte - o bucurie, deși una dificil de ținut sub control...

Chantal Ladesou are şi un mesaj pentru spectatorii români, mesaj pe care îl puteţi vedea înaintea trailerului de mai sus.

A-nnebunit bunica! 2 / C'est quoi ce papy?! este distribuit de Prorom şi Ro Image şi poate fi văzut în cinematografele din România începând cu 20 august.

Ȋn A-nnebunit bunica / Who’s that Granny, echipa de actori a comediei A-nnebunit familia / We are Family revine pentru o noua porţie de râs.

După doi ani de conviețuire fericită, tribul de 7 frați și surori vitregi trebuie să plece din apartamentul spațios în care locuiesc, înainte de începerea anului școlar.

În timp ce fiecare pleacă în vacanța de vară cu părinții lui, Gulliver, mezinul familiei, e trimis singur la bunica lui, care locuiește la mare. Dar excentrica bunică Aurore (Chantal Ladesou) nu se pricepe deloc să aibă grijă de copii, și preferă să petreacă non-stop, decât să stea cu ochiul pe nepoțelul ei…

Îngrijorați, frații lui Gulliver decid să vină să-l “salveze” de mamaia care pare că a înnebunit. Va fi începutul unei revoluții, căci bunica vrea s-o ardă cool, dar nepoții sunt hotărâți să-i facă viața grea!

În We are Family, copiii făceau regulile. Vă așteptați ca al doilea film să vă ofere dumneavoastră, adică „bunicuței”, această ocazie?
Chantal Ladesou: Am fost totalmente surprinsă. Gaby (regizorul Gabriel Julien-Laferriere) mi-a indicat că rolul meu va fi mai important de data asta, însă nu mă așteptam să ajung personajul principal și chiar eponim! Când am citit scenariul, am fost nebănuit de încântată de el! Nu pentru că „bunicuța” furase rolul principal, ci pentru că aveam ocazia să o interpretez din nou, de data asta cu oportunitatea să-i explorez imaginția și complexitatea. Și trebuie să recunosc, a fost prima dată când cineva mi-a oferit rolul principal într-un film. După vreo 30 de filme cu roluri secundare, mândria mea de actriță a atins un alt nivel!

V-a înfricoșat responsabilitatea unui rol atât de important?
Dacă m-aș fi parașutat de nicăieri, într-un teritoriu complet străin, probabil m-aș fi panicat. Dar în acest caz, pentru că știam distribuția și personajul, totul a fost lin și ușor. Am considerat „promovarea” un fel de noroc. Nu mă distrez atât de des și atât de bine cu un personaj de film.

De ce ați acceptat să apăreți în primul film?
Mi-a plăcut povestea acestei familii separate, mixte. La prima vedere, toți se integrau în mod întâmplător, pe măsură ce impulsurile emoționale ieșeau la iveală. Scenariul a fost bine structurat, și în același timp amuzant, nebunatic, empatic și călduros. Mi-a plăcut și felul în care a întors lumea pe dos: față în față cu imaturitatea adolescentină a părinților, copiii erau cei care au preluat controlul și au decis să locuiască toți în același apartament. În mijlocul harababurii, personajul meu excentric m-a delectat. Partea nu era prea mare, dar mi-a plăcut nebunia și libertatea. Din punct de vedere actoricesc, a fost pe măsura așteptărilor.

Pe lângă rol, ce v-a încântat la al doilea film?
Mai întâi, scenariul. Chiar dacă nu are aceeași structură, mi s-a părut bine construit. La început, cu toate scenele despre familiile amestecate mergând în vacanțe, pare împrăștiat, asemenea unui lucru peticit, multicolor și cool. Apoi se îngustează, micul grup se apropie și se închide ca o umbrelă. Pe lângă asta, m-am bucura nespus să mă alătur „familiei” de actori.

Se spune că poate fi un coșmar să joci cu copii
E adevărat că uneori e un exercițiu dificil: obosesc repede, își pierd concentrarea ușor, e aproape imposibil să îi faci să filmeze o dublă din nou.
Deci a fost destul de firesc să am o oarecare spaimă să filmez cu 7 copii cu vârste diferite. Dar fricile mi-au dispărut de îndată ce am observat că se comportă ca niște profesioniști. Gaby i-a pregătit excelent. La filmări, aflați sub tutela lui Karin Catala, o femeie blândă, energică și maternă, nu numai că au fost extrem de disciplinați, ci și respectuoși. După primul film, care a decurs bine pentru toată echipa, micuții au păstrat legătura, deci reuniunea pentru „A-nnebunit bunica!” a fost o bucurie adevărată. Singura diferență este că puștii au mai crescut, iar eu și Gulliver (Sadio Diallo) am fost promovați!

Vă mai identificați cu bunicuța de acum 2 ani?
Da, personalitatea ei nu s-a schimbat deloc. Este la fel de extravagantă și independentă ca întotdeauna. Dar acum că e în centru, evoluează în văzul tuturor. Dincolo de excentricitatea și stilul de viață care pare atât de rebel, descoperi o femeie extrem de puternică. Pe lângă faptul că îi aduce pe toți împreună, are modul ei special de a proteja copiii, ajutându-i să iasă din cocon și să-și învingă fricile. În al doilea film, nu bunica s-a schimbat, ci copiii au crescut și au devenit mai rezonabili, întocmai precum părinții, care s-au mai maturizat odată cu vârsta.

Ce aveți dumneavoastră, Chantal Ladesou, în comun cu „bunicuța”?
O mulțime de lucruri: exuberanță, bucurie, sarcasm, o urmă de nebunie, nevoia absolută de libertate, dar și sensibilitatea inefabilă pe alocuri. Probabil sunt mai tradițională decât ea în viața de zi cu zi. Mă îmbrac mai conservator și comportamentul meu nu e la fel de excentric. Îmi păstrez extravaganța pentru scenă, locul unde îmi îngădui să fac aproape orice.

Sunteți genul de actriță care se ține de scenariu?
La teatru, mai ales în spectacolele pe care le interpretez singură, îmi place să mă abat puțin. Dar în filme, chiar dacă îmi dau frâu liber imaginației, în general urmez scenariul, mai ales dacă dialogul e bun. Pentru acest film, dar și pentru cel dinainte, am fost norocoasă pentru că Gaby scrisese dialogul special pentru mine. Aveam niște replici fabuloase, de tipul: „Nu-mi spune mamaie, că mi se adâncesc ridurile!”. Când ai astfel de replici, nu schimbi nicio virgulă. Impactul comic pe care îl au este colosal!

Care este pentru dvs. diferenţa dintre a juca pe scena şi a juca într-un film?
În teatru, există imediatitate. Nu poţi să revii asupra secvenţei dacă ai dat-o în bară! Dar puteți să vă deplasați liber - de exemplu, să părăsiți scena și să vă alăturați publicului. Este multă adrenalină, dar este, de asemenea, o sursă de stimulare. Filmele îţi oferă un sentiment diferit. Lumina, sincronizarea, blocarea - totul trebuie să fie pe loc. Eşti mai puţin vocal, actoria este mai internă, cauți precizie. Îmi place disciplina, mă face să mă concentrez. Singurul lucru care mă enervează este când trebuie să refilmăm secvenţe. Simt că îmi pierd simplitatea și spontaneitatea.

Pentru cine credeți că a fost făcut filmul?
Pentru toată lumea. E o comedie de familie energică, inteligentă, care oferă niște sfaturi de viață și arată niște valori morale remarcabile, cum ar fi respectul reciproc și acceptarea diferețelor. Soțului meu i-a plăcut foarte mult, la fel și fiicei mele, ceea ce demonstrează că este un film pentru toate generațiile. Dar ei nu sunt deloc subiectivi!

Sunteți dumneavoastră, Chantal Ladesou, bunică?
Da, dar nepoții mei nu sunt la fel de mari. Nepotul are 3 ani și nepoata doar 1 an. Păcat, va trebui să aștept ceva până să le arăt filmul!”

Un detectiv afemeiat / Nicky Larson et le Parfum de Cupidon este numele celei mai recente comedii de acţiune regizate de Philippe Lacheau care a co-scris scenariul împreună de Julien Arruti şi Pierre Lacheau.

Este o adaptare a celebrului serial manga japonez și anime City Hunter (cunoscut sub numele de Nicky Larson în Franța) de Tsukasa Hojo.

Ȋn film îi putem vedea pe Philippe Lacheau, Élodie Fontan, Tarek Boudali şi Julien Arruti în rolurile principale, alături de Didier Bourdon, Kamel Guenfoud, Sophie Mousel, Hélène Lamberti şi Pamela Anderson în roluri secundare.

Nicky Larson este cel mai bun bodyguard, un investigator privat remarcabil. Acum, este chemat pentru o misiune cu risc ridicat: să recupereze Parfumul lui Cupidon, un parfum care îl face irezistibil pe cel care îl folosește...

Ȋn acest weekend, Prorom şi Ro Image lansează pe marile ecrane din România comedia Un detectiv afemeiat / Nicky Larson et le Parfum de Cupidon prilej cu care vă invităm să citiţi un interviu cu actorul şi regizorul Philippe Lacheau.

Cum v-a venit ideea de adaptare a lui Nicky Larson la cinema?
Fac parte din generația Club Dorothée și Nicky Larson (cum a fost la noi în România, Club Anda – n.r.), care, când a aterizat la televiziunea franceză, în anii '90, a fost unul dintre serialele animate preferate ale mele, deoarece era o comedie adevărată. Era și acțiune, erau și investigații de poliție, povești de dragoste, dar a fost deosebit de amuzant. Nicky, dincolo de faptul că mă face să râd, este cel mai bun în tot ceea ce face: este și un detectiv, și un bodyguard, și un aspirator  de femei... e un James Bond al comediei. În mod inconștient, a fost visul unui copil de a aduce pe marele ecran într-un film pe eroul copilăriei mele.

Ați dobândit drepturile cu ușurință?
Deloc! A fost un proces foarte lung. Am apelat la ajutorul lui Stephane Huard, Director general al Sony Pictures Entertainment Franța, care, prin intermediul filialelor americane şi japoneze ale studioului, ne-a permis să ne întâlnim cu creatorul manga, Tsukasa Hojo. Înainte de a ne acorda drepturile, autorul japonez a cerut un drept de a citi scenariul. După optsprezece luni de scriere, m-am dus să-l întâlnesc cu manuscrisul meu sub braț, plin de temeri. După 48 de ore, a venit verdictul: i-a plăcut! Am fost foarte fericit pentru că a descoperit că scenariul era fidel benzilor sale manga, și mi-a făcut cel mai frumos compliment pe care l-am putea primi de la el, că ar fi vrut să inventeze această poveste originală el însuși.

Cum a fost procesul de scriere?
Pentru a absorbi perfect universul lui Nicky Larson, Julien Arruti, fratele meu, Pierre Lacheau, Pierre Dudan și cu mine (aceeași echipă de la Babysitting) am revizionat 144 de episoade ale serialului animat, care au fost difuzate în Franța și recitit 37 de numere de manga. Dar, de asemenea, am văzut diferitele adaptări care au fost făcute în străinătate, inclusiv un film chinezesc cu Jackie Chan. A fost important să vedem totul pentru a ne reîmprospăta amintirile, trebuia să recuperăm tonul pentru a putea scrie. Cel mai important lucru a fost să păstrăm universul și personajele.
Așa am găsit ideea unei căutări în jurul parfumului lui Cupidon, un parfum care are puterea de a te face irezistibil. Dar adevărata provocare a fost aceea de a atrage toată noua generație care ne urmează de la Babysitting încoace, dar care nu îl cunoaşte pe Nicky Larson. Acest lucru a necesitat o mulțime de rescrieri.

De ce este acest film unul foarte personal?
Mă trimite înapoi în copilărie. Poate de aceea este filmul de care sunt cel mai mândru, căci tot ceea ce vine în acest moment al vieții mele este sacru. Am fost destul de norocos să mă bucur de momentele când Dorothee (cea care realiza emisiunea Club Dorothee în Franţa în anii ‘90 – nr.) era la noi în platou, şi o priveam cu ochii de copil, aducându-mi aminte de emisiunea care ne-a bucurat tinereţea. Era ca şi cum mi-aş fi întâlnit o prietenă pe care nu o mai văzusem de mulţi ani. Mai mult decât atât, este personal, pentru că reunește prietenii mei, părinții mei, care apar în film, iar numele personajelor sunt uneori împrumutate de la rude.

Cum te-ai pregătit să devii Nicky Larson?
Am fost atât de motivat, că m-am luptat timp de opt luni cu dietă și antrenament cu exerciții fizice. Am pus 8 kg de mușchi. În paralel, am lucrat cu sârguință la coregrafia scenelor de acțiune, am învățat cum să trag cu un pistol Magnum, mitraliere și alte arme grele, apoi mi-am vopsit părul. Îmi amintesc ziua în care costumiera mi-a înmânat ținuta lui Nicky: văzându-mă în haina lui albastră, tricoul lui roșu și pantalonii lui negri m-au făcut să mă simt foarte emoționat.

A fost de la sine-înțeles să pornești din nou la drum cu “trupa” ta?
Aceasta este o întrebare la care nu pot răspunde eu. A fost o ocazie incredibilă să pot lucra cu prietenii mei și, atâta timp cât publicul ne urmează, vom continua. Acesta este un lux incredibil și este minunat să vedem că, de la un film la altul, niște actori precum Didier Bourdon, Chantal Ladesou și Gérard Jugnot ne urmează și trupa crește.

Nou-veniții s-au integrat imediat în lumea lui Nicky Larson?
A fost interesant pentru că, spre deosebire de unii "invitaţi speciali" precum Audrey Lamy, Raphaël Personnaz sau Jarry, care știau seria animată, ceilalţi nu auziseră de ea. Dar l-au găsit imediat amuzant pe Nicky, și m-au urmat cu același entuziasm. Este un mare noroc faptul că toți acești actori ni s-au alăturat timp de una sau două zile, pentru că datorită lor scenele în care apar au o dimensiune mult superioară celei indicate de scenariu. Pentru ei s-ar putea să nu fi fost mult, dar pentru mine a contat foarte mult.

Ți-ai regizat actorii ca în celelalte filme ale tale?
Cu prietenii nu mi-am schimbat modul de a face lucrurile. Dar mi-era foarte frică, de exemplu, să-i dau indicații de regie Pamelei Anderson! Când am creat personajul, ne-am gândit că ar fi minunat s-o avem în distribuţie deoarece, la fel ca Nicky Larson, a fost o imagine reprezentativă a anilor ‘90. A fost o adevărată surpriză că a acceptat! Și brusc m-am trezit sub presiune: vorbesc engleza foarte prost, și nu știam cum să regizez o stea americană pe un platou de filmare. Ar face tot ce-i cer? Ar avea cerințe extravagante? Va cere ceva în schimb? Am căpătat rapid răspuns la întrebările mele, deoarece întâlnirea a fost grozavă! Nu a refuzat nimic, pentru că s-a amuzat să se joace cu imaginea sa plină de farmec.

Unde ai filmat?
Puțin în sud, puțin în regiunea Parisului. Manga originală se întâmplă în Tokyo, dar filmările ar fi fost prea scumpe și ar fi fost ciudat, fiindcă personajele vorbesc toate franceză. Așa că am decis să-l relocăm la noi, dar fără a marca locul. Precum Gotham City în Batman, Nicky locuiește într-un oraș care nu există, și nu poate fi localizat. Am filmat la Paris, în cartierele La Defense, de Beaugrenelle, dar am adăugat clădiri 3D, am eliminat Turnul Eiffel din unele imagini... Singurul loc menționat este Monaco.

Care au fost sursele tale de inspirație?
În comedia pură, am o adevărată cultură franceză, deoarece modelele mele au fost întotdeauna Francis Veber - maestrul meu absolut - Alain Chabat, Les Nuls, Les Inconnus și Le Splendid.
Printre comediile de acțiune franceze din ultimii ani, seria de filme Taxi au fost probabil cele mai de succes. Dar să nu uit și de Belmondo, inclusiv Le Magnifique, de Philippe de Broca. Dar, de data aceasta, trebuie să mărturisesc că am fost mai inspirat de comediile americane, pentru că sunt foarte îndrăznețe. Prima dată când am văzut Mary cea cu vino-ncoa’ / There’s Something About Mary, al fraților Farrelly, a fost un adevărat șoc. Și am crescut cu Plăcinta Americană / American Pie, aceste genuri de filme care au împins limitele! Acesta este un exemplu pentru mine.

Bugetul a fost important.  Ai avut o presiune suplimentară?
Când ne-am imaginat un astfel de film, ne-am speriat, la început. Dar, pentru a fi credibil, a fost necesar să avem bani. N-am avut mijloacele unui film de categoria lui Misiune: Imposibilă, dar când ideea este de a face un James Bond cu accent pe comedie, ștacheta e foarte sus. De aceea am vrut ca bugetul să fie pe măsură. Așa că am folosit cei mai buni profesionști, tehnicieni care au lucrat cu Luc Besson, și care au făcut o treabă excelentă în scenele care necesitau explozii, urmăriri și lupte foarte realiste.

În cele din urmă, filmul arată cum l-ai visat?
Sunt foarte fericit, da, pentru că scopul meu a fost să fac cel mai amuzant film și să îl presar cu acțiune și emoţie. Și, datorită grozavului meu monteur, am sentimentul că am reușit.

Interviu de Clara Géliot.