Ȋn A-nnebunit bunica / Who’s that Granny, echipa de actori a comediei A-nnebunit familia / We are Family revine pentru o noua porţie de râs.

După doi ani de conviețuire fericită, tribul de 7 frați și surori vitregi trebuie să plece din apartamentul spațios în care locuiesc, înainte de începerea anului școlar.

În timp ce fiecare pleacă în vacanța de vară cu părinții lui, Gulliver, mezinul familiei, e trimis singur la bunica lui, care locuiește la mare. Dar excentrica bunică Aurore (Chantal Ladesou) nu se pricepe deloc să aibă grijă de copii, și preferă să petreacă non-stop, decât să stea cu ochiul pe nepoțelul ei…

Îngrijorați, frații lui Gulliver decid să vină să-l “salveze” de mamaia care pare că a înnebunit. Va fi începutul unei revoluții, căci bunica vrea s-o ardă cool, dar nepoții sunt hotărâți să-i facă viața grea!

În We are Family, copiii făceau regulile. Vă așteptați ca al doilea film să vă ofere dumneavoastră, adică „bunicuței”, această ocazie?
Chantal Ladesou: Am fost totalmente surprinsă. Gaby (regizorul Gabriel Julien-Laferriere) mi-a indicat că rolul meu va fi mai important de data asta, însă nu mă așteptam să ajung personajul principal și chiar eponim! Când am citit scenariul, am fost nebănuit de încântată de el! Nu pentru că „bunicuța” furase rolul principal, ci pentru că aveam ocazia să o interpretez din nou, de data asta cu oportunitatea să-i explorez imaginția și complexitatea. Și trebuie să recunosc, a fost prima dată când cineva mi-a oferit rolul principal într-un film. După vreo 30 de filme cu roluri secundare, mândria mea de actriță a atins un alt nivel!

V-a înfricoșat responsabilitatea unui rol atât de important?
Dacă m-aș fi parașutat de nicăieri, într-un teritoriu complet străin, probabil m-aș fi panicat. Dar în acest caz, pentru că știam distribuția și personajul, totul a fost lin și ușor. Am considerat „promovarea” un fel de noroc. Nu mă distrez atât de des și atât de bine cu un personaj de film.

De ce ați acceptat să apăreți în primul film?
Mi-a plăcut povestea acestei familii separate, mixte. La prima vedere, toți se integrau în mod întâmplător, pe măsură ce impulsurile emoționale ieșeau la iveală. Scenariul a fost bine structurat, și în același timp amuzant, nebunatic, empatic și călduros. Mi-a plăcut și felul în care a întors lumea pe dos: față în față cu imaturitatea adolescentină a părinților, copiii erau cei care au preluat controlul și au decis să locuiască toți în același apartament. În mijlocul harababurii, personajul meu excentric m-a delectat. Partea nu era prea mare, dar mi-a plăcut nebunia și libertatea. Din punct de vedere actoricesc, a fost pe măsura așteptărilor.

Pe lângă rol, ce v-a încântat la al doilea film?
Mai întâi, scenariul. Chiar dacă nu are aceeași structură, mi s-a părut bine construit. La început, cu toate scenele despre familiile amestecate mergând în vacanțe, pare împrăștiat, asemenea unui lucru peticit, multicolor și cool. Apoi se îngustează, micul grup se apropie și se închide ca o umbrelă. Pe lângă asta, m-am bucura nespus să mă alătur „familiei” de actori.

Se spune că poate fi un coșmar să joci cu copii
E adevărat că uneori e un exercițiu dificil: obosesc repede, își pierd concentrarea ușor, e aproape imposibil să îi faci să filmeze o dublă din nou.
Deci a fost destul de firesc să am o oarecare spaimă să filmez cu 7 copii cu vârste diferite. Dar fricile mi-au dispărut de îndată ce am observat că se comportă ca niște profesioniști. Gaby i-a pregătit excelent. La filmări, aflați sub tutela lui Karin Catala, o femeie blândă, energică și maternă, nu numai că au fost extrem de disciplinați, ci și respectuoși. După primul film, care a decurs bine pentru toată echipa, micuții au păstrat legătura, deci reuniunea pentru „A-nnebunit bunica!” a fost o bucurie adevărată. Singura diferență este că puștii au mai crescut, iar eu și Gulliver (Sadio Diallo) am fost promovați!

Vă mai identificați cu bunicuța de acum 2 ani?
Da, personalitatea ei nu s-a schimbat deloc. Este la fel de extravagantă și independentă ca întotdeauna. Dar acum că e în centru, evoluează în văzul tuturor. Dincolo de excentricitatea și stilul de viață care pare atât de rebel, descoperi o femeie extrem de puternică. Pe lângă faptul că îi aduce pe toți împreună, are modul ei special de a proteja copiii, ajutându-i să iasă din cocon și să-și învingă fricile. În al doilea film, nu bunica s-a schimbat, ci copiii au crescut și au devenit mai rezonabili, întocmai precum părinții, care s-au mai maturizat odată cu vârsta.

Ce aveți dumneavoastră, Chantal Ladesou, în comun cu „bunicuța”?
O mulțime de lucruri: exuberanță, bucurie, sarcasm, o urmă de nebunie, nevoia absolută de libertate, dar și sensibilitatea inefabilă pe alocuri. Probabil sunt mai tradițională decât ea în viața de zi cu zi. Mă îmbrac mai conservator și comportamentul meu nu e la fel de excentric. Îmi păstrez extravaganța pentru scenă, locul unde îmi îngădui să fac aproape orice.

Sunteți genul de actriță care se ține de scenariu?
La teatru, mai ales în spectacolele pe care le interpretez singură, îmi place să mă abat puțin. Dar în filme, chiar dacă îmi dau frâu liber imaginației, în general urmez scenariul, mai ales dacă dialogul e bun. Pentru acest film, dar și pentru cel dinainte, am fost norocoasă pentru că Gaby scrisese dialogul special pentru mine. Aveam niște replici fabuloase, de tipul: „Nu-mi spune mamaie, că mi se adâncesc ridurile!”. Când ai astfel de replici, nu schimbi nicio virgulă. Impactul comic pe care îl au este colosal!

Care este pentru dvs. diferenţa dintre a juca pe scena şi a juca într-un film?
În teatru, există imediatitate. Nu poţi să revii asupra secvenţei dacă ai dat-o în bară! Dar puteți să vă deplasați liber - de exemplu, să părăsiți scena și să vă alăturați publicului. Este multă adrenalină, dar este, de asemenea, o sursă de stimulare. Filmele îţi oferă un sentiment diferit. Lumina, sincronizarea, blocarea - totul trebuie să fie pe loc. Eşti mai puţin vocal, actoria este mai internă, cauți precizie. Îmi place disciplina, mă face să mă concentrez. Singurul lucru care mă enervează este când trebuie să refilmăm secvenţe. Simt că îmi pierd simplitatea și spontaneitatea.

Pentru cine credeți că a fost făcut filmul?
Pentru toată lumea. E o comedie de familie energică, inteligentă, care oferă niște sfaturi de viață și arată niște valori morale remarcabile, cum ar fi respectul reciproc și acceptarea diferețelor. Soțului meu i-a plăcut foarte mult, la fel și fiicei mele, ceea ce demonstrează că este un film pentru toate generațiile. Dar ei nu sunt deloc subiectivi!

Sunteți dumneavoastră, Chantal Ladesou, bunică?
Da, dar nepoții mei nu sunt la fel de mari. Nepotul are 3 ani și nepoata doar 1 an. Păcat, va trebui să aștept ceva până să le arăt filmul!”

Élodie Fontan şi-a început cariera de la o vârstă fragedă, apărând în reclamele franceze pentru Nissan, Quick și Euro Disney. A devenit cunoscută în 2009 când a interpretat-o pe Alyzée, cea mai bună prietenă a lui Clem, în serialul Clem, difuzat pe TF1.

Un detectiv afemeiat / Nicky Larson et le Parfum de Cupidon este numele celei mai recente comedii de acţiune regizate de Philippe Lacheau în care Élodie Fontan apare alături de Phillipe Lacheau, Tarek Boudali, Julien Arruti şi Pamela Anderson.

Este o adaptare a celebrului serial manga japonez și anime City Hunter (cunoscut sub numele de Nicky Larson în Franța) de Tsukasa Hojo.

Nicky Larson este cel mai bun bodyguard, un investigator privat remarcabil. Acum, este chemat pentru o misiune cu risc ridicat: să recupereze Parfumul lui Cupidon, un parfum care îl face irezistibil pe cel care îl folosește...

Ȋn acest weekend, Prorom şi Ro Image lansează pe marile ecrane din România comedia Un detectiv afemeiat / Nicky Larson et le Parfum de Cupidon prilej cu care vă invităm să citiţi un interviu cu actriţa Élodie Fontan.

Cum ai reacționat când Philippe Lacheau a venit cu ideea de a face un film cu Nicky Larson?
Îmi amintesc bine acel moment: eram în tren, într-un tur promoțional pentru Babysitting 2. La fel ca băieții, sunt fană Nicky Larson de când eram mică și această idee mi s-a părut grozavă, deși atunci nici el, nici eu nu aveam idee dacă vom putea lua drepturile. Mai ales că nu știam dacă eu voi avea un rol în film, sau nu…

Cum ți-ai imaginat-o pe Laura?
Am avut un atașament puternic față de acest personaj. Provocarea a fost să o fac realistă - ceea ce nu este întotdeauna ușor cu personajele manga, fie și numai din cauza mimicii lor, păstrând, în același timp trăsăturile personajului său. Laura este o fată impulsivă, are o fațetă foarte dură, dar în același timp este foarte protectoare cu Nicky, are grijă de el. Deci, ea este foarte calmă și gestionează o mulțime de lucruri, dar poate și ea să o ia razna. În fine, a fost plăcut să interpretez toate aceste emoții atât de variate. În plus, aceasta este prima dată când joc un asemenea personaj, și mi-a fost foarte dragă.

Te-ai documentat înainte?
Înainte de a demara proiectul, am revăzut majoritatea episoadelor animate și nu am pierdut niciodată “privirea Laurei”: pe scenă, în timpul pauzelor de prânz sau la machiaj. Am fost fericită să mă întorc de fiecare dată la câte un episod pentru a-mi regăsi intonaţia vocală potrivită sau mimica personajului meu.

Ce instrucțiuni ți-a dat Philippe Lacheau?
El dorea ca Laura să fie fidelă benzilor manga, dar s-o adaptez la mine, pentru ca ea să rămână credibilă. Pentru ca oamenii care nu cunosc lumea lui Nicky Larson să o aprecieze și să o înțeleagă, ea nu trebuie să fie prea nebună. Iar Philippe și cu mine ne-am asigurat că nu a devenit niciodată enervantă.

Ce a “împrumutat” de la tine?
I-am dat o anumită blândețe. Am vrut ca ea să fie foarte iubitoare și foarte protectoare cu Nicky, probabil mai mult decât în serialul animat. De fapt, cred că am înmuiat-o și am făcut-o mai echilibrată.

Ți-a plăcut ideea ca ea să aducă emoție în film?
Ceea ce mi-a plăcut mai presus de toate a fost să am în mâinile mele un personaj care mi-a permis să folosesc întreaga mea paletă de joc. Prin ea puteam să merg de la comedie la dramă sau furie, și asta este un cadou pentru un actor. Îmi amintesc că atunci când citeam scenariul, scena în care Laura înțelege că Nicky se sacrifică pentru ea m-a atins foarte mult, și de-abia așteptam să o joc. Dar văzând-o, cred că este de fapt o secvență frumoasă care aduce o mulțime de emoții și un ton diferit. Filmul este foarte bogat, există acțiune, comedie, râsete, emoții, și asta e și amintirea pe care o păstrez din serialul animat.

Te-ai pregătit pentru scenele de acțiune?
Fac box de mult timp și am visat întotdeauna ca această disciplină să-mi servească în cinematografie într-o bună zi. De aceea, când băieții scriau scenariul, le-am sugerat să includă secvențe de luptă cu Laura.

A durat mult până ai găsit look-ul Laurei?
Nu, a fost destul de rapid, a venit destul de natural. Fetele de la costume știau foarte bine lumea lui Nicky Larson, și aveam aceleași idei pentru personajul Laurei. Am vrut să fim cât mai fideli, oferindu-i o notă de modernitate. Cu partea capilară a fost ceva mai delicat, era necesar să găsim culoarea potrivită, tunsoarea bună, ceea ce era foarte departe de mine! Știam că personajul se baza puțin pe tunsoare, dar cred că pariul a fost unul câștigător, din moment ce am fost întrebată, în timpul turneului de promovare, dacă mi-am tăiat de-adevăratelea părul…

Acest duo cu Philippe te-a apropiat mai mult de el?
Cu siguranță. Am lucrat mult înainte de filmare și am știut exact direcția pe care am vrut să o luăm, dar Nicky Larson este cea de-a treia colaborare și, de la un film la altul, suntem în mod natural mai “complici” pe ecran. Cu ceilalți actori a fost la fel: suntem cu toții foarte apropiați, ne vedem mult în afara platoului și, cu cât lucrăm mai mult împreună, cu atât mai mult se declanșează anumite automatisme. Dar Philippe este destul de eficient, deoarece știe ce vrea, cum să-ți transmită ideile și cum să ne ducă acolo unde dorește.

Care este cea mai frumoasă amintire de la filmări?
Scena din fabrica unde există o luptă generală va fi memorabilă. Perioadele foarte stricte de filmare ne-au pus sub o presiune foarte mare, pentru că nu le-am putut depăși, iar programul de filmare a fost astfel făcut încât ne întrebam cum am putea filma toate cadrele într-o singură zi. Deci am fost puțin tensionați, mai ales Philippe, dar este o secvență frumoasă, demnă de un film de acțiune american!

Care a fost reacția ta când ai văzut filmul?
Am fost foarte mândră, pentru că pot spune că până acum acesta este cel mai bun rol și cel mai bun film al meu. Pariul nu a fost evident de la început, dar s-a dovedit un succes. În plus, am fost uimită de muzică, extrem de bine aleasă, de regie, de montaj... În ceea ce privește actorii, am fost cu toții foarte fericiți să facem acest film și cred că asta se simte pe ecran.

Interviu de Clara Géliot.

Un detectiv afemeiat / Nicky Larson et le Parfum de Cupidon este numele celei mai recente comedii de acţiune regizate de Philippe Lacheau care a co-scris scenariul împreună de Julien Arruti şi Pierre Lacheau.

Este o adaptare a celebrului serial manga japonez și anime City Hunter (cunoscut sub numele de Nicky Larson în Franța) de Tsukasa Hojo.

Ȋn film îi putem vedea pe Philippe Lacheau, Élodie Fontan, Tarek Boudali şi Julien Arruti în rolurile principale, alături de Didier Bourdon, Kamel Guenfoud, Sophie Mousel, Hélène Lamberti şi Pamela Anderson în roluri secundare.

Nicky Larson este cel mai bun bodyguard, un investigator privat remarcabil. Acum, este chemat pentru o misiune cu risc ridicat: să recupereze Parfumul lui Cupidon, un parfum care îl face irezistibil pe cel care îl folosește...

Ȋn acest weekend, Prorom şi Ro Image lansează pe marile ecrane din România comedia Un detectiv afemeiat / Nicky Larson et le Parfum de Cupidon prilej cu care vă invităm să citiţi un interviu cu actorul şi regizorul Philippe Lacheau.

Cum v-a venit ideea de adaptare a lui Nicky Larson la cinema?
Fac parte din generația Club Dorothée și Nicky Larson (cum a fost la noi în România, Club Anda – n.r.), care, când a aterizat la televiziunea franceză, în anii '90, a fost unul dintre serialele animate preferate ale mele, deoarece era o comedie adevărată. Era și acțiune, erau și investigații de poliție, povești de dragoste, dar a fost deosebit de amuzant. Nicky, dincolo de faptul că mă face să râd, este cel mai bun în tot ceea ce face: este și un detectiv, și un bodyguard, și un aspirator  de femei... e un James Bond al comediei. În mod inconștient, a fost visul unui copil de a aduce pe marele ecran într-un film pe eroul copilăriei mele.

Ați dobândit drepturile cu ușurință?
Deloc! A fost un proces foarte lung. Am apelat la ajutorul lui Stephane Huard, Director general al Sony Pictures Entertainment Franța, care, prin intermediul filialelor americane şi japoneze ale studioului, ne-a permis să ne întâlnim cu creatorul manga, Tsukasa Hojo. Înainte de a ne acorda drepturile, autorul japonez a cerut un drept de a citi scenariul. După optsprezece luni de scriere, m-am dus să-l întâlnesc cu manuscrisul meu sub braț, plin de temeri. După 48 de ore, a venit verdictul: i-a plăcut! Am fost foarte fericit pentru că a descoperit că scenariul era fidel benzilor sale manga, și mi-a făcut cel mai frumos compliment pe care l-am putea primi de la el, că ar fi vrut să inventeze această poveste originală el însuși.

Cum a fost procesul de scriere?
Pentru a absorbi perfect universul lui Nicky Larson, Julien Arruti, fratele meu, Pierre Lacheau, Pierre Dudan și cu mine (aceeași echipă de la Babysitting) am revizionat 144 de episoade ale serialului animat, care au fost difuzate în Franța și recitit 37 de numere de manga. Dar, de asemenea, am văzut diferitele adaptări care au fost făcute în străinătate, inclusiv un film chinezesc cu Jackie Chan. A fost important să vedem totul pentru a ne reîmprospăta amintirile, trebuia să recuperăm tonul pentru a putea scrie. Cel mai important lucru a fost să păstrăm universul și personajele.
Așa am găsit ideea unei căutări în jurul parfumului lui Cupidon, un parfum care are puterea de a te face irezistibil. Dar adevărata provocare a fost aceea de a atrage toată noua generație care ne urmează de la Babysitting încoace, dar care nu îl cunoaşte pe Nicky Larson. Acest lucru a necesitat o mulțime de rescrieri.

De ce este acest film unul foarte personal?
Mă trimite înapoi în copilărie. Poate de aceea este filmul de care sunt cel mai mândru, căci tot ceea ce vine în acest moment al vieții mele este sacru. Am fost destul de norocos să mă bucur de momentele când Dorothee (cea care realiza emisiunea Club Dorothee în Franţa în anii ‘90 – nr.) era la noi în platou, şi o priveam cu ochii de copil, aducându-mi aminte de emisiunea care ne-a bucurat tinereţea. Era ca şi cum mi-aş fi întâlnit o prietenă pe care nu o mai văzusem de mulţi ani. Mai mult decât atât, este personal, pentru că reunește prietenii mei, părinții mei, care apar în film, iar numele personajelor sunt uneori împrumutate de la rude.

Cum te-ai pregătit să devii Nicky Larson?
Am fost atât de motivat, că m-am luptat timp de opt luni cu dietă și antrenament cu exerciții fizice. Am pus 8 kg de mușchi. În paralel, am lucrat cu sârguință la coregrafia scenelor de acțiune, am învățat cum să trag cu un pistol Magnum, mitraliere și alte arme grele, apoi mi-am vopsit părul. Îmi amintesc ziua în care costumiera mi-a înmânat ținuta lui Nicky: văzându-mă în haina lui albastră, tricoul lui roșu și pantalonii lui negri m-au făcut să mă simt foarte emoționat.

A fost de la sine-înțeles să pornești din nou la drum cu “trupa” ta?
Aceasta este o întrebare la care nu pot răspunde eu. A fost o ocazie incredibilă să pot lucra cu prietenii mei și, atâta timp cât publicul ne urmează, vom continua. Acesta este un lux incredibil și este minunat să vedem că, de la un film la altul, niște actori precum Didier Bourdon, Chantal Ladesou și Gérard Jugnot ne urmează și trupa crește.

Nou-veniții s-au integrat imediat în lumea lui Nicky Larson?
A fost interesant pentru că, spre deosebire de unii "invitaţi speciali" precum Audrey Lamy, Raphaël Personnaz sau Jarry, care știau seria animată, ceilalţi nu auziseră de ea. Dar l-au găsit imediat amuzant pe Nicky, și m-au urmat cu același entuziasm. Este un mare noroc faptul că toți acești actori ni s-au alăturat timp de una sau două zile, pentru că datorită lor scenele în care apar au o dimensiune mult superioară celei indicate de scenariu. Pentru ei s-ar putea să nu fi fost mult, dar pentru mine a contat foarte mult.

Ți-ai regizat actorii ca în celelalte filme ale tale?
Cu prietenii nu mi-am schimbat modul de a face lucrurile. Dar mi-era foarte frică, de exemplu, să-i dau indicații de regie Pamelei Anderson! Când am creat personajul, ne-am gândit că ar fi minunat s-o avem în distribuţie deoarece, la fel ca Nicky Larson, a fost o imagine reprezentativă a anilor ‘90. A fost o adevărată surpriză că a acceptat! Și brusc m-am trezit sub presiune: vorbesc engleza foarte prost, și nu știam cum să regizez o stea americană pe un platou de filmare. Ar face tot ce-i cer? Ar avea cerințe extravagante? Va cere ceva în schimb? Am căpătat rapid răspuns la întrebările mele, deoarece întâlnirea a fost grozavă! Nu a refuzat nimic, pentru că s-a amuzat să se joace cu imaginea sa plină de farmec.

Unde ai filmat?
Puțin în sud, puțin în regiunea Parisului. Manga originală se întâmplă în Tokyo, dar filmările ar fi fost prea scumpe și ar fi fost ciudat, fiindcă personajele vorbesc toate franceză. Așa că am decis să-l relocăm la noi, dar fără a marca locul. Precum Gotham City în Batman, Nicky locuiește într-un oraș care nu există, și nu poate fi localizat. Am filmat la Paris, în cartierele La Defense, de Beaugrenelle, dar am adăugat clădiri 3D, am eliminat Turnul Eiffel din unele imagini... Singurul loc menționat este Monaco.

Care au fost sursele tale de inspirație?
În comedia pură, am o adevărată cultură franceză, deoarece modelele mele au fost întotdeauna Francis Veber - maestrul meu absolut - Alain Chabat, Les Nuls, Les Inconnus și Le Splendid.
Printre comediile de acțiune franceze din ultimii ani, seria de filme Taxi au fost probabil cele mai de succes. Dar să nu uit și de Belmondo, inclusiv Le Magnifique, de Philippe de Broca. Dar, de data aceasta, trebuie să mărturisesc că am fost mai inspirat de comediile americane, pentru că sunt foarte îndrăznețe. Prima dată când am văzut Mary cea cu vino-ncoa’ / There’s Something About Mary, al fraților Farrelly, a fost un adevărat șoc. Și am crescut cu Plăcinta Americană / American Pie, aceste genuri de filme care au împins limitele! Acesta este un exemplu pentru mine.

Bugetul a fost important.  Ai avut o presiune suplimentară?
Când ne-am imaginat un astfel de film, ne-am speriat, la început. Dar, pentru a fi credibil, a fost necesar să avem bani. N-am avut mijloacele unui film de categoria lui Misiune: Imposibilă, dar când ideea este de a face un James Bond cu accent pe comedie, ștacheta e foarte sus. De aceea am vrut ca bugetul să fie pe măsură. Așa că am folosit cei mai buni profesionști, tehnicieni care au lucrat cu Luc Besson, și care au făcut o treabă excelentă în scenele care necesitau explozii, urmăriri și lupte foarte realiste.

În cele din urmă, filmul arată cum l-ai visat?
Sunt foarte fericit, da, pentru că scopul meu a fost să fac cel mai amuzant film și să îl presar cu acțiune și emoţie. Și, datorită grozavului meu monteur, am sentimentul că am reușit.

Interviu de Clara Géliot.

Bună Anna, mă bucur să te întâlnesc! O să încep cu o întrebare legată de cărţi şi filme. Preferi să citești cartea și apoi să vezi filmul sau invers?
Anna Todd: Categoric înainte cartea. Pentru că toată viaţa mi-a plăcut să citesc. Așa că şi eu - ca și tine - prefer să citesc mai întâi cartea și apoi să văd filmul.

Care a fost sursa de inspirație pentru romanul After, pe lânga One Direction de care ştie toată lumea? Există o carte anume? Sau un film?
Anna: Da, există o mulțime, sincer. Romanul a fost în mare parte inspirat de Pride and Prejudice, Wuthering Heights, Hemingway ... Când citești seria After, poți vedea că personajele vorbesc mult despre literatură, așa că există multe paralele între aceste povestiri și ale mele. Am fost, de asemenea, inspirată de filme precum 10 Things I Hate About You (10 chestii nu-mi plac la tine), She’s All That... din cauza finalului lor. E cam la fel. E despre un pariu... iar fetele au fost atrase înșelător în acea situație. De asemenea, m-am inspirat din Vampire Diaries... Personajul Hardin nu este eroul tipic, romantic. În cărțile mele el este dur mai tot timpul...

Mă bucur că ai menționat 10 Things I Hate About You... Cred că este una dintre cele mai bune comedii ale anilor ‘90. S-a făcut şi o continuare de curând, dar nu mai avea nimic în comun cu primul...
Anna: Da ... Urăsc când fac asta! Aşa au făcut şi cu Cruel Intentions (Tentaţia seducţiei)... Am iubit acel film! Cruel Intentions  este precum After 2, vei vedea. Dar când au făcut Cruel Intentions 2 - eu eram gen "Ce este asta?".  Chiar nu era nevoie de acel sequel!

Dar crezi că acest prim film After ar putea fi începutul unei francize? Sau este doar un film de sine stătător?
Anna: Filmul After este adaptarea primei cărți. Și chiar unele părţi din prima carte le-am păstrat pentru – sperăm – After 2. Pentru că prima carte este atââât de lungă. Era imposibil să ecranizăm tot.

Stiu că ai fost implicată în producția filmului, ai lucrat și la scenariu?
Anna: Da, am fost foarte norocoasă pentru că am vândut-o mai întâi la un studio mai mic, aşa că am avut mult control... Am fost la fiecare casting, am ales distrbuţia... Sunt, de asemenea, producător al filmului, şi am fost pe platouri zilnic. Așa că am fost foarte implicată. Ştiu exact fiecare scenă din film.

Deci, filmul este foarte asemănător cu ce ţi-ai imaginat tu...
Anna: Da. Sincer, destul de mult. Am ajutat la găsirea unor locații... dacă dormitorul nu arăta bine sau ceva în cameră nu era potrivit, schimbam. Așa că am avut mult control (râde). Am fost cu adevărat norocoși.

Chiar ai fost! Nu o mulțime de autori se pot lăuda cu aşa ceva...
Anna: Da. Majoritatea nu pot. Așa că am avut noroc.

Dar când au fost aleşi actorii ai avut un cuvânt de spus?
Anna: Da. Cam toţi pe care i-am dorit, au fost aleşi. Dar nu doar datorită mie, pentru că toți votam. Dar cu Hero, a fost mai special... La el am spus "Ȋmi dau demisia dacă nu îl angajați... acum". Pentru că am știut că el e... Pentru că am avut foarte mulţi actori la casting... și nu a fost preferatul meu la început, asta până când l-am întâlnit personal. Apoi am știut... și toată lumea a fost de acord cu mine. Și apoi pe platou toți îmi mulţumeau. Pentru că el este perfect pentru acest rol. El este un Fiennes. Ralph Fiennes și Joseph Fiennes sunt unchii lui. Așa că a venit din această industie, știe cum să muncească din greu și nu este "leneș" sau "milenar"... este cu adevărat grozav!

Cum te-ai înţeles cu regizoarea filmului, Jenny Gage?
Anna: Am întâlnit câteva propuneri înainte de ea. Apoi, cu ea m-am înţeles foarte bine şi totul a fost grozav. Am avut câteva întâlniri cu ea înainte de a începe pre-producția și am lucrat foarte mult cu scenariul... Unele părți din scenariu le-am scris chiar eu. Deci, a fost un efort comun. De multe ori, atunci când studiourile cumpără drepturile pentru a ecraniza un roman, spun "Vrem să fie o ecranizare fidelă a cărţii"... dar nu fac asta. Cu a mea nu au avut de ales, pentru că eram mereu acolo (râde).

Regizoarea a citit romanele înainte?
Anna: Da. Și mulţi din distribuţia filmului. Au citit întreaga serie. Așadar, a fost foarte bine să am lângă mine oameni care au dorit să fie o adaptare cât mai fidelă romanului. Desigur, au existat câteva lucruri pe care a trebuit să le schimbăm din motive de lungime a filmului, dar a fost foarte bine.

Să înţeleg că sunt anumite secvenţe schimbate faţă de carte…
Anna: Da, filmul este un mediu diferit. Și am încercat să le spun cititorilor mei... Nu va fi niciodată exact precum romanul. Iar pe mine nu mă deranjează dacă oamenii spun "cartea este mai bună"... pentru că eu am scris cartea! (râde). Deci… mulțumesc!

Cum a fost experienţa din România?
Anna: Minunată. Toată lumea a fost atât de drăguță, iar cititorii... Noaptea trecută au fost atât de multe persoane... N-am știut că vor fi atât de mulți oameni. Unii au venit pentru că mi-au scris şi online, dar a fost uimitor.

Nu te obosesc aceste întâlniri cu fanii?
Anna: Nu. La sesiunile de autografe este minunat. Nu știu dacă e din cauză că oamenii au atât de multă energie, dar de fiecare dată, chiar dacă în timpul zilei... indiferent unde sunt, voi fi obosită… îmi încarc repede “bateriile” în preajma lor. Pentru că sunt foarte încântați să mă vadă pe mine și simt că ar fi nedrept faţă de ei să fiu indiferentă. Pentru că m-au aşteptat ore în şir în acestă librărie arhi-plină. Au plătit să-mi cumpere cărțile cu banii pe care i-au câștigat ei.

Mergi și la convenții? Te duci la Comic Con? Ai un serial TV pe care îl preferi?
Anna: M-am dus la Convenția Vampire Diaries, pentru că este serialul meu preferat. De asemenea, imi plac The Originals și Supernatural. Am fost la New York Comic Con, așa că sunt o fan girl! (râde).

Știu ce spui! Şi eu sunt un fan al convențiilor - am fost de multe ori la London Film & Comic Con, iar visul meu este să merg la San Diego Comic Con - pentru că este cea mai mare convenție din lume.
Anna: Da! Am fost acolo de două ori cu editorul meu. Și am fost gen... vă rog să mă treceţi pe lista la asta și la asta!... Pentru că am vrut să merg la mai multe paneluri. Iar ei imi tot repetau "Tu ești aici să lucrezi" și eu le răspundeam... "Da, da, da.. dar vreau să văd asta și asta ...". Deci, a fost muncă și plăcere. Mai mult plăcere (râde).

Cred că este interesant pentru că aceste convenții ne oferă șansa de a ne întâlni idolii.
Anna: Da. E foarte tare. Și, de asemenea, să fii într-un loc în care toată lumea iubește aceleași lucruri. La Comic Con au avut o petrecere costumată dedicată serialului Game of Thrones. Și a fost incredibil, pentru că sunt 1000 de oameni îmbrăcați în personaje din Game of Thrones. Și e așa de cool! Este cel mai tare lucru să-i vezi pe toți acești oameni fericiți, care sunt cu alți oameni ce iubesc aceleași lucruri. Este o experiență specială.

Esti colecţionară? Colecţionezi ceva anume? Ce pasiune ai?
Anna: Autorul meu preferat este Cassandra Clare. Am tatuaje din cărțile ei, colecţionez diferite ediții ale cărților ei din fiecare țară în care mă duc. Şi cumpăr mereu această carte... se numește Clockwork Princess (Prinţesa Mecanică). Este romanul meu preferat și îl cumpăr mereu din toate țările unde ajung. Și apoi, uneori, cititorii mi-l aduc, pentru că știu că o colecţionez... Şi aşa am ajuns să am 10 exemplare în limba rusă (râzând). Ȋn casa mea, am o mulțime de rafturi, evident. Și unul din aceste rafturi este plin de cărțile ale Cassandrei Claire. Și de fiecare dată când vine cu o nouă ediție... o cumpăr. Într-una din ediții au schimbat doar cantul cărţii și le-am cumpărat din nou. Deci asta este ceea ce colecţionez.

Deci îţi vei adăuga şi ediţia în limba româna la colecţie….
Anna: Da, chiar am să o caut.

Cât de importantă este pentru tine părerea fanilor în evoluția viitoare a poveștilor pe care le vei scrie?
Anna: Majoritatea sunt emoțiile lor pe care le iau în considerare. Când îmi spun pe Wattpad "Nu pot să cred că s-a întâmplat asta" sau "Vreau să se întâmple asta". Nu prea ascult părerile lor legate de desfăşurarea acţiunii. Pentru că în mintea mea, orice scriu, asta e povestea. Dar îmi place să împing lucrurile, să ma joc cu emoțiile lor, sunt ca un maestru-păpușar cu personajele mele.

Care este părerea ta legată de reţelele de socializare? În cazul tău te-a ajutat foarte mult, dar se pare că tehnologia de astăzi încearcă să ne desprindă de emoții.... toată lumea are un telefon și e dependentă de el.
Anna: Am o părere amestecată despre asta. Cred că unu la mână, întreaga mea carieră a început în acest fel. Dacă nu aş fi fost citită online, niciodată nu aş fi fost publicată. Şi mă conectez online cu atât de mulți oameni din întreaga lume... Vorbesc cu fete din România, Japonia, Australia, SUA, Ungaria... cu locaţii cu care nu am avut contact până acum. Așa că, din acest punct de vedere, îmi place. Pe pagina mea de Facebook sunt 15.000 de oameni din întreaga lume și toți sunt prieteni acum. Se sună prin Skype unul pe altul, vorbesc despre problemele lor și simt că au prieteni, chiar dacă în viața lor unii sunt timizi.
Dar văd însă și cealaltă parte negativă – oamenii nu mai vorbesc între ei... și pentru tineri este o presiune atât de mare dinspre social media... Pentru că pe Instagram și Facebook viața fiecăruia pare atât de perfectă. Deci, îmi place foarte mult legătura pe care o poți avea cu oameni din întreaga lume, dar, de asemenea, urăsc modul în care amenință tinerii.

Dacă ai fi în locul meu, ce întrebare ţi-ai adresa?
Anna: Nimeni nu m-a întrebat care este primul lucru la care mă gândesc din întreaga carte. Pentru că pentru mine există un început specific. Și niciodată nu este prima pagină. Este întotdeauna această scenă care este în capul meu și apoi construiesc începutul și sfârșitul acestui moment. Toată lumea mă întreabă de unde încep o carte, dar nimeni nu mă întreabă cum devine cartea o carte. Ca și într-o scenă din The Brightest Star, noul meu roman... personajul masculin are o problemă cu piciorul. Și încep să construiesc povestea de acolo. M-am întrebat cum a ajuns în această situaţie, ce l-a făcut să fie aşa, sau aşa... şi aşa mai departe construiesc povestea înainte şi înapoi...

Este ca un scenariu al unui film. Pentru că atunci când se toarnă un film, ei nu filmează în ordinea secvențelor…
Anna: Da, exact. Este ca un puzzle. Nu scriu niciodată într-o ordine, este ciudat. Uneori trebuie să umplu toate lipsurile dintre secvențe. Nu ştiu cum se termină povestea, când încep să scriu. Chiar și cu acest nou roman (The Brightest Star). Acum am povestea celui de-al doilea volum, pentru că aproape am l-am terminat de scris. Dar cu al treilea... nu am nicio idee. Ȋn cel de-al doilea m-am dus atât de departe cu povestea că nu am nici o idee despre cum îi voi păstra împreună. Este distractiv să scrii așa, pentru că totul este incitant și orice se poate întâmpla.

Ce îmi poţi spune despre organizația Together One Heart pe care o susții?
Anna: Am o prietenă, actrița AnnaLynne McCord - ea este președinta acestei fundații. Iar ei muncesc pentru a salva fetele - mai ales din Cambodgia, victime ale sclaviei sexuale. Şi au salvat peste 150 de fete în ultimii patru ani. Iar unele cazuri sunt de necrezut! Este o nebunie ce fac oamenii cu copiii lor – să-i exploateze sexual! Este o nebunie că există oameni pe acest pământ ce au trăit şi trăiesc în acest fel dorindu-şi să-i rănească pe copii lor și să le folosească trupul pentru bani. Şi asta se întâmplă peste tot în lume, nu numai în Cambodgia. Dar AnnaLynne face un lucru grozav cu această organizație, își petrece Crăciunul cu aceaste fete, merge în Cambodgia de patru ori pe an. Datorită acestei organizaţii au fost salvate, la propriu, zeci de fete.

Poți să-mi spui câteva cuvinte despre noul tău roman, The Brightest Star (Cele mai strălucitoare stele)?
Anna: Personajul principal masculin este un fost militar, cu o mulțime de traume de acolo iar personajul feminin este terapeut. Și trăiesc în Georgia. Această carte atinge o mulțime de subiecte politice și de rasism. Personajul principal este un bărbat negru, iar ea este albă. Ceea ce în romanele de dragoste este foarte greu de găsit, sincer. De obicei, ambii sunt albi. Cel puţin, în SUA. Sau, dacă este o carte scrisă de un autor de culoare, atunci amândoi sunt negri. Soțul meu este de culoare. Şi, chiar şi înainte de a mă căsători, nu am avut întâlniri niciodată cu persoane din propria mea rasă.
Ȋmi amintesc pe vremea când citeam mă întrebam "De ce nu pot găsi poveşti despre femei albe și bărbaţi de culoare?". Și dacă găsesc, sunt unele extrem de erotice şi pline de stereotipuri. Am vrut să aleg o poveste de dragoste în care să nu conteze ce rasă ai. Și cu această poveste exact asta am făcut. Nu descoperi că el este negru decât pe la jumătatea cărţii. Iar eu nu pun personaje pe copertele romanelor mele, indiferent în ce țară sunt publicate. Deci nu știi cum arată cei doi.

La final, ai un mesaj pentru fanii din România?
Anna: Vă mulțumesc pentru sprijinul vostru, sunt fericită să fiu aici și mergeţi să vedeţi After din 19 aprilie la cinema. Și sper să vă placă.

Și un sfat pentru cei care nu au citit cartea și vor să vadă filmul?
Anna: Dacă vă plac dramele de familie - pentru că nu este vorba doar de dragoste în acest film - există multe despre problemele de familie în el. Deci, dacă vă plac dramele de familie și dacă doriți să fiţi bine dispuși, mergeţi să vedeţi After!

Mulţumesc foarte mult!
Anna: Mulţumesc şi eu!

Interviu realizat de Emanuel Lăzărescu. Mulţumim Teodora Ivan - Editura Trei.